Sunt un om cu foarte multe motive de fericire.
Si imi mai lipseste doar putin pentru un cer albastru absolut...ma dor insa lucrurile marunte. Ma dor oamenii care nu inteleg si nu vor sa inteleaga decat din locul in care stau ei. Ma dor oamenii care iti trag presul de sub picioare tocmai cand incepi sa ai incredere in ei. Si stiu ca oricum am intoarce-o, reponsabilitatea este personala.
Am stabilit deja ca lumea se imparte in bocanci si buburuze. Dar lucrurile sunt complet date peste cap - unii se metamorfozeaza mereu - ba sunt buburuze, ba sunt bocanci. Imi plac bocancii bocanci. Au tot respectul meu pentru consistenta. Eu nu pot sa fiu nici constant fericita nici constant bocanc. Vine peste mine un copac cu flori sau o ploaie in luna lui marte si lumea mi se pare verde din nou...
Invat putin si greu. Seara ma hotarasc sa fiu mai darza, mai responsabila, mai insensibila. Dar dimineata, in oglinda, ma regasesc tot pe mine. Zambesc si imi zic - hai ca esti draguta si asa... Visez lucruri care n-au fost si n-o sa fie...Si cred ca sunt fericita in inconstanta si melancolia mea. Doar ca nu imi dau seama...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu