Dor de duca...iar. Sau poate doar astenie de primavara. Cert este ca am sentimentul acela care nu-mi place. Acela cand nu mai am chef de nimic. Cand simt ca toate's degeaba. Sunt ca un prosop stors, sucit si uitat neintins, undeva la umbra, la doi pasi de funia insorita. Trecem printr-o groaza de lucruri doar pentru a ne intoarce cam in acelasi loc. Nici mai intelepti, nici mai frumosi...doar ceva mai ridati si mai tristi.
Incerc sa ma analizez si sa imi dau seama de la ce mi se trage si mi-am facut o lista cu 3 lucrurile care imi epuizeaza energia:
1. sa cer ceva oamenilor care au impresia ca pamanul se invarte in jurul lor. Oare daca sunt asa de importanti nu ar putea sa o dovedeasca altfel? De exemplu facand ceva repede si bine?
2. complexele de superioritate - de acord, nu suntem la fel de frumosi, destepti, dotati etc. Nu suntem egali in nimic. Dar de ce unii tin sa iti arate ca ei sunt mult, mult mai sus decat tine? N-ar putea sa se bucure de priveliste si sa isi tina concluziile pentru ei?
3. apele tulburi - daca vrei sa faci ceva sau te temi rau de tot de ceva, de ce nu spui deschis? La ce bun sa amani, sa eviti confruntarile sau sa stai imbufnat. Spune ce ai de spus si mergi mai departe...
In ultima vreme imi aduc aminte tot mai des de Micul Print. Oare vazuti de aproape chiar putem fi descrisi in functie de o singura trasatura? Incep sa ma tem ca da. Imi aduc aminte bine ca am vazut cativa vanitosi, cativa imparati, niste contabili foarte seriosi si multi, multi lampagii. Oare eu ce sunt? Nu stiu. Sunt prea aproape sa imi dau seama. Dar sigur nu imi place cand sunt prosop. Trebuie sa imi revizuiesc atitudinea...si ma enerveaza dezordinea de la mine. Nu imi gasesc certificatul de garantie si se pare ca fara el nu ma pot schimba cu altceva. Ceva mult mai frumos si mai inalt. De exemplu o floarea soarelui.
http://theodor.fotopic.net/p17651522.html :)
RăspundețiȘtergerecam asa :)
RăspundețiȘtergere