Iubesc pisicile. Mici, mari, tarcate, cu flori, negre, gri, ascutite, grasute - nu conteaza. Mi-s dragi toate. Ma uit la ele ca la primele flori de primavara. Cu uimire si neincredere. Nu indraznesc insa mai niciodata sa fac primul pas sau sa le chem. Mi-e teama sa nu se dizolve la atingerea mea. 
Toate locurile pe unde am fost si m-am intalnit cu pisici, au intrat cumva, aparent din alte motive, pe lista mea de favorite: Istanbul, Thassos, Sicilia, Roma, Praga. Oriunde am gasit pisici, le-am adunat in poze. Dar e adevarat...si cele mai mari sentimente de vinovatie le am tot fata de niste pisici din trecutul meu...intr-o zi va trebui sa ma rascumpar. Cumva. Chiar daca va fi pentru mine si nu pentru ele.
Pana atunci zambesc din toata inima cand le vad. Si toata ziua imi merge bine. Chiar si in zilele cu multi nori. Azi de exemplu am vazut una stand gramajoara in varful unui gard. Ce cauta acolo numai ea stie. Clar sunt foarte misterioase pisicile care mi se arata.
O sa incep sa tin un jurnal pentru pisici - le voi nota cu atentie, ca la statia meteo, sa vad ce fenomene prevestesc...Sunt sigura ca trebuie sa existe o conexiune. Trebuie doar sa adun mai multe date si ma uit cu atentie in jur pentru toate semnele bune. Albe, negre, cu pete sau cu dungi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu