Oamenii din jurul meu

Daca ar fi sa se faca vreodata un top al celor mai norocosi oameni, dupa niste criterii pe care sa le apreciez si eu, atunci sigur as fi in top 10...

Dintre toate lucrurile pe care le-am primit, cel mai tare sunt recunoscatoare pentru oamenii care ma privesc in ochi si imi spun lucrurile pe care eu singura n-am curaj sa mi le spun decat in gand, cu multe semne de intrebare.
In fata lor este suficient sa zic cu voce tare lucrurile care ma framanta. Ei ma asculta cu toata atentia, nu imi dau raspunsuri in doi peri si nu imi zambeasc de la etajul 99. Ma intreaba doar, asa cum o fac si eu, la randul meu: Sigur in directia asta vrei sa mergi? Sigur vrei asta? Sigur esti tu daca faci asta?

Valoarea adaugata nu vine din intrebarile pe care oricum le rasucesc si singura. Cand sunt singura insa e mai usor sa evit si sa aman raspunsurile. Dar cand am in fata un prieten, nu mai am scapare. Rasfir frumos gandurile pe masa, ma uit la ele, trag concluzii si, chiar daca nu e mai usor, cel putin e mai limpede.

Din fericire topurile nu se fac dupa criteriile mele...Raman sa ma bucur in anonimat de oamenii din jurul meu.