Aventurile unui gradinar (foarte) incepator

De vreo saptamana buna am primit niste carlige de vita de vie. Trebuiau sa fie 6 crengute, dar la imparteala nu stiu cum m-am ales cu 7...

Le-am tot mutat dintr-un pahar in altul asteptand un moment prielnic si un loc primitor. In sfarsit m-am hotarat ca asteptarea nu-i buna si mi-am luat plasa de tortite, carligele de sforicica si am pornit hotarata la drum. Pe jos, ca sa am timp sa ma gandesc bine.

Ajung pe la apus pe o coasta de deal, la capatul unei stradute cu niste case cam mototolite, care nu poarta nici macar semnele unei vieti mai bune. Chiar in dreptul gradinii un ditamai cainele se gaseste sa ma latre. Nu l-am mai vazut de aici, dar e drept ca nici eu nu trec decat o data la doi ani prin locurile astea...Ma latra tot mai hotarat si isi arata dintii. Cred insa ca e cam batran...Ii explic in doua cuvinte ca nici eu n-am venit ca sa plec. Cedeaza incet, centimetru cu centimetru. Sute de floarea pastelui au inflorit printre urzici si printre copacii doborati. Muuuult de lucru....

Dar am venit sa fac o treaba, asa ca, pentru inceput, ma invart vreo 5 minute ca sa ma hotarasc pe unde as putea sa imi plantez eu vita de vie. Peste tot iarba, bucati rupte de copaci...in sfarsit gasesc un colt care pare sa fie si destul de ferit si poate si insorit.

Toate bune si frumoase, rememorez instructiunile de plantare: 3 noduri in pamant, unul afara.. Pun mana pe primul bat mai promitator si ma straduiesc sa fac o gaura. Probez....carligul intra pana la jumatatea nodului 2...
Poate ca ar fi fost buna si o unealta de sapat, nu numai hotararea mea nestramutata de a face agricultura...

Ma mai proptesc o data in bat. Se rupe in doua locuri. Jumate imi ramane in mana si o alta bucata s-a rupt in pamant. Prima sapatura trebuie reluata. N-a fost sa fie. Ma intreb daca maine n-o fi o zi mai buna ca sa incep sa ma apuc de gradinarit. N-are a face, cu unelete bune poate orcine... Ma scotocesc dupa briceag si ma uit dupa un bat cu potential de harlet. Mare minune, chiar gasesc o bucata de lastar mai serios care cedeaza in fata insistentelor mele. Ii cioplesc un varf si ma apuc de treaba. Pe drum ma gandeam ca in 10 minute termin si o iau repede spre casa. Cele 7 lacasuri pentru carligele de vie mi-au luat vreo ora cu tot cu plantat. Cand sa le plantez iau la mana crengutele si le pipai: ba imi ies 6 noduri la numar, ba 7. Mai rar 4-5.

Gaura pentru mai mult de 5 noduri n-am reusit sa fac, oricat m-am straduit...instructiunile zic 3+1...tai carligele mai mari, fie ce-o fi. Daca au noroc se prind, daca nu, asta e...n-a fost sa fie. Si iata cum ma trezesc in loc de 7 carlige cu 12... ce sa fac cu cele suplimentare? Conform instructiunilor, nu-i bine, ca betigasele nou facute abia daca au 2-3 noduri...Ma uit la ele si oftez...cine-s eu sa hotarasc cine moare si cine traieste. Le plantez si pe astea chit ca in loc de 3 noduri in pamant o sa fie unul. Le pun acolo si se hotarasc ele care sa iasa si care sa se faca fertilizator.Si apoi 12 este un numar frumos...cine stie, poate chiar o sa se prinda.

Seara s-a lasat binisor. Mai dau o raita prin gradina. Daca as lucra in fiecare seara cate o ora poate ca as putea sa fac suficient de curat incat sa imi plantez un strat de patrunjel...sau poate niste zmeura pe langa gard. Dar prima oara trebuie sa fac un bors mare de urzici...inca ma ustura degetele de la cele pe care le-am dat la o parte pentru a face loc viitoarelor pahare de vin...

Cea mai mare ambitie a mea ramane sa am grija de o livada si sa ma uit cum cresc lucrurile...