Cred in mai putine lucruri decat as vrea...dar in top 10 am asta: exista cateva secunde magice cand poti sa vezi in adancul sufletului unui om. Si exista momente si mai misterioase cand oglinda lui este atat de clara incat te vezi si pe tine foarte limpede - exact asa cum te-a primit el acolo. Un gest, o privire, o atingere intamplatoare, un cuvant - si usa se deschide.
Apoi apele se tulbura, esti in acelasi loc, inca ai zambetul pe buze...ochii vad ca mai inainte, dar inima simte altfel...
Azi am iesit pe camp si ma uitam pierduta la vreo 20 de stropi de ploaie cocotati pe un singur firicel de iarba...Si mi-am aduc aminte de M, un director de imagine pe care l-am intalnit la o filmare. Probabil ca in vreun an ceea ce ochii au vazut se va estompa - figura lui de barbat bine trecut un pic de 50 (desi avea peste 70 de ani), cheful de munca mai mare decat al oricarui tinerel de pe acolo sau multele aparate pe care le mangaia cu duiosie... Dar fiecare ploaie serioasa o sa imi aduca aminte de mana lui atingandu-ma usor pe spate si vocea lui soptita in timp ce ne uitam amandoi cu fata luminata la felul in care picaturile explodau si se contopeau intr-o donita: "You know, this happens in every mud hole in the world, with every rain".
Omul acesta, care trecuse prin Vietnam, care isi dorea sa isi termine ziua intr-un pahar de whiskey - ma vazuse contempland o mica minunatie si a simtit nevoia sa se apropie si sa imi zambeasca strengareste. Eram doar niste copii care exploreaza lumea ca si cum nu ne-am fi facut inca o parere, ca si cum nu am fi renuntat inca la maruntisurile gratuite pentru lucrurile care ni se servesc drept mari si importante si scumpe si demne de 30 de ani de rate...
Omul acesta, care trecuse prin Vietnam, care isi dorea sa isi termine ziua intr-un pahar de whiskey - ma vazuse contempland o mica minunatie si a simtit nevoia sa se apropie si sa imi zambeasca strengareste. Eram doar niste copii care exploreaza lumea ca si cum nu ne-am fi facut inca o parere, ca si cum nu am fi renuntat inca la maruntisurile gratuite pentru lucrurile care ni se servesc drept mari si importante si scumpe si demne de 30 de ani de rate...
Apoi mai cred ca sunt oameni care se uita in ochii mei si stiu ce gandesc...sunt tot mai putini, dar inca este inspaimantator. Uneori ma retrag si ii iau in ras, ca sa ma apar, sa fiu sigura ca fortareata mea nu se clatina si oricum trebuie sa verific daca bat in retragere, daca intr-adevar vad sau doar ghicesc...
Si totusi uneori socotesc eu ca va trebui sa fac si lucruri infioratoare - daca as lasa usa deschisa pentru cateva secunde de transparenta totala, poate si celalalt va face la fel. Si vom fi fiecare mai bogati, mai buni, mai intelepti. Intrebarea este insa cui deschizi usa...mai exact: esti dispus sa pierzi?
Stau cu mana pe clanta si astept sa imi spuna sufletul, care stie mult mai multe decat ochii...
Si totusi uneori socotesc eu ca va trebui sa fac si lucruri infioratoare - daca as lasa usa deschisa pentru cateva secunde de transparenta totala, poate si celalalt va face la fel. Si vom fi fiecare mai bogati, mai buni, mai intelepti. Intrebarea este insa cui deschizi usa...mai exact: esti dispus sa pierzi?
Stau cu mana pe clanta si astept sa imi spuna sufletul, care stie mult mai multe decat ochii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu