Primele cirese imi alunga in fiecare an orice urma de astenie de primavara sau de orice alt fel... Selectez cele mai frumoase perechi si mi le pun la urechi. Sunt prea incantata ca sa ma uit in jur... Norocul meu ca s-a intamplat sa fie azi, sambata, in Bucuresti...Bruma mea de imagine matura si responabila va mai rezista un pic in fata noilor mei colegi... Insa foarte putin...
Primele cirese mi-au aparut in cale sub primii tei in floare. Ma intreb ce frumuseti imi mai rezerva anul acesta. Pana una alta as vrea sa o tin doar in cirese... Gata, am terminat de mancat si ultimul cercel...N-a mai ramas decat samburele rotunjor, gol si frumos. Oare asa se intampla si cu noi - rontaim incet toata carnea parfumata a timpului pana ajungem la miezul adevarat al lucrurilor? Am putea sa fim cirese sau trebuie sa fim altceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu