Mi-am verificat lista cu "de facut pana la 30 de ani". Stau bine, chiar invat lucrurile pe care le-am trecut acolo... Si intr-un moment de contemplare mi-am dat seama si ce trebuie sa pun pe lista de 40.
Ma tot intrebam de o vreme pe unde rataceste scopul acela mai mare decat mine, dar la care pot sa pun si eu o parte de suflet. Si nu stiu daca acest 40 a aparut ca jumatatea statistica a sperantei de viata, a comoditatii mele sau a admiratiei mele pentru 40-ul ca masura a oamenilor...Pana la 40 spuneau grecii ca oamenii isi arata masura - ce ai facut pana atunci arata cine esti. Poate imi place ideea de prag, desi cred ca devenim batrani si auto-suficienti doar cand alegem, cand ne multumim cu ce ni se serveste...
Cum spuneam - mi-am gasit obiectivul, hobbyul care imi va ocupa timpul liber. Sau poate m-a gasit el pe mine, caci uitandu-ma inapoi simt ca imi dadea tarcoale de ceva vreme.
Stiu ce carte trebuie sa scriu si voi avea nevoie probabil de 5 ani de documentare serioasa. Si bine ar fi de inca vreo 5 de experimentare.
Cum stiu ca am gasit ce trebuie? Simplu: nu ma inspaimanta gandul ca nu voi reusi, ca este prea mult sau prea putin sau cartea asta nu trebuie nimanui. Ma gandesc la ce am de facut, imi vin in minte intrebarile la care va trebui sa raspund si zambesc. Imi este extrem de limpede ca finalizarea depinde de o multime de factori pe care nu ii controlez. Poate nici nu o sa ajung la 35... Dar pot sa incep calatoria asta si sa ma bucur de ea.
Si simt ca dupa multe dealuri si vai, am ajuns sa vad marea cea nesfarsita.
Am experimentat multe feluri de liniste, dar niciuna nu-i ca asta: linistea sufletului care si-a ales un rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu