Lucrurile importante ne scapa.
Prinsi intre spalatul vaselor, calcatul rufelor, orele de serviciu si stirile de la ora 7, nu mai avem timp nici macar de intrebarile importante. Ne oprim la ce e la suprafata.
De doua zile ma uit la filme americane. Zgarie-nori si strazi cu 6 benzi. Toate pline. Familii monoparentale. Rate. Frigiderul plin de mancare semi-preparata, frumos aranjata in cutii mari de plastic. Nereciclabile. Doar oamenii par sa se recicleze mereu. Apar altii si altii dornici sa ajunga sa traiasca acest viitor luminos.
Se pare ca nu avem nicio scapare. Ne indreptam spre viata de plastic. Haine frumoase, masini mari si 0 intrebari existentiale.
duminică, 29 iulie 2012
duminică, 8 aprilie 2012
La Sapanta
La Sapanta oamenii se oglindesc in albastrul crucilor.
Fiecare satean se prezinta acolo, la timpul cuvenit, cu cate un set de cateva zeci de mii de zile. Mai multe, mai putine, cate i-a dat Dumnezeu. Poetul satului le comprima pe toate in cateva randuri si asa aflam noi despre ce a fost vorba in viata oamenilor care nu mai sunt.
Cineva a avut grija de casa, de ograda si de copii. Altcineva a avut grija de ogor sau de pahar. Cineva a fost un profesor bun, altcineva un parinte cicalitor. Dincolo de grijile fiecarei zile, de micile bucurii si neajunsuri, nu raman decat vreo suta de litere albe.
De fiecare data cand am de facut cate o alegere grea ma gandesc la Sapanta. Daca as avea o cruce albastra ce va scrie pe ea? Care este lucrul pe care as vrea sa il las? In mod sigur nu va fi ceva despre ordinea in casa. Va scrie oare ca am avut grija sa-mi platesc ratele la timp? Sper ca nu asta va fi cea mai mare realizare a mea... Dar care va fi?
Am impresia ca nu mi-am pregatit inca bine randurile si zilele trec tot mai repede.
Fiecare satean se prezinta acolo, la timpul cuvenit, cu cate un set de cateva zeci de mii de zile. Mai multe, mai putine, cate i-a dat Dumnezeu. Poetul satului le comprima pe toate in cateva randuri si asa aflam noi despre ce a fost vorba in viata oamenilor care nu mai sunt.Cineva a avut grija de casa, de ograda si de copii. Altcineva a avut grija de ogor sau de pahar. Cineva a fost un profesor bun, altcineva un parinte cicalitor. Dincolo de grijile fiecarei zile, de micile bucurii si neajunsuri, nu raman decat vreo suta de litere albe.
De fiecare data cand am de facut cate o alegere grea ma gandesc la Sapanta. Daca as avea o cruce albastra ce va scrie pe ea? Care este lucrul pe care as vrea sa il las? In mod sigur nu va fi ceva despre ordinea in casa. Va scrie oare ca am avut grija sa-mi platesc ratele la timp? Sper ca nu asta va fi cea mai mare realizare a mea... Dar care va fi?
Am impresia ca nu mi-am pregatit inca bine randurile si zilele trec tot mai repede.
luni, 26 martie 2012
Cine-i uratul...
Azi dimineata am gasit sub masina mea un pet de 5l. Cineva si-a refacut rezerva de lichid de parbriz si a scapat de "ramasite". Ma grabeam si m-am uitat cu tristete la pet si am oftat cu gandul la uratul care l-a aruncat.
Am luat pet-ul si m-am invartit sa vad un cos...Niciunul cat vezi cu ochii. Prin urmare am mutat petul pe marginea trotuarului si am plecat.
La 10 sec dupa ce am pornit la drum, mi s-a aprins beculetul... Cine-i uratul acum? 20 de minute pana la birou m-am tot gandit cum se face ca ne cufundam asa de usor in lucrurile care nu ne plac, in lucrurile pe care le-am vrea altfel?
Cand m-am intors acasa petul era tot acolo. Am putut sa il duc spasita la cos si sa sper ca maine va fi altfel. Ca eu voi fi mai aproape de felul in care cred ca sunt...
miercuri, 7 martie 2012
Bratislava
Un oras cu fete frumoase, barbati mustaciosi si case pastelate. Undeva la intersectia dintre curatenia germana, melancolia est-europeana si Dunarea albastra. Taximetristii asculta muzica rock si dau prioritate pietonilor. Pe drum jeppuri putine si oameni normali.
vineri, 2 martie 2012
Turma de bivoli
Oamenii in trafic seamana tare cu o turma de bivoli.
Azi am trecut pe langa o masina cu avariile puse. O pana la semafor, pe banda a 3a. Am ocolit cu totii asa cum bivolii ocolesc animalul prins de leoaice.
Acum vreo 3 saptamani eram intr-o furtuna de zapada si fiecare statea in masina lui desi efortul a 10 oameni uniti ar fi salvat turma de cateva sute.
Masinile ne invata ca suntem protejati, ca ne e bine in cutiuta noastra....pana cand ceva merge prost si ne dam seama cat de singuri suntem si cat de mica ar putea fi distanta dintre turma si comunitate
.
Motorul porneste la loc. Traficul isi reia cursul.
joi, 16 februarie 2012
Multumesc
Spun foarte des multumesc. Enervant de des mi-a spus, aproape in gluma, un prieten.
Am capatat obisnuinta asta undeva pe la 20 de ani cand am primit primul meu job adevarat, adica un job din acela la care trebuie sa ajungi la o anumita ora, sa stai la birou si sa rezolvi toate cele pe care ti le pui pe lista.
Nici azi nu imi este foarte clar de ce am primit eu jobul...Chimia cross-gender este exclusa. Interviul a fost facut doar intre fete si oricum decolteul convingator nu intra in socoteala la atuurile mele... Probabil a fost altceva. Ceva pentru care, uitandu-ma in urma, am spus multumesc....
Jobul presupunea sa vorbesc in fiecare zi cu vreo 50 de oameni, care veseli, care suparati rau, in primul rand pe mine, pentru ca eu eram prima la indemana...Iar eu, tocmai eu care ma inroseam pana in varful urechilor daca cineva ma lua mai tare, tocmai eu care ma grabeam sa dispretuiesc in tacere oamenii care isi pierd cumpatul, eu trebuia sa ii fac pe EI sa spuna, in final, multumesc.
Desi am fost doar pe jumatate sigura ca se poate si ca merita, cu timpul am invatat cum. Poate pentru ca sunt printre oamenii care primesc nu lucrurile pe care le cer, ci lucrurile de care au nevoie.
Iar eu aveam nevoie sa invat cand trebuie sa asculti si cand trebuie sa vorbesti. Inca ma mai inrosesc, e drept mai mult la suparare decat la emotie. Dar emotiile sunt bune, mai bune decat lehamitea. Imi aduc aminte si de zile gri, dar la pamant este un unghi foarte bun pentru a vedea lucruri noi.
De fapt am invatat sa cred in mine si sa am rabdare dincolo de primul impuls. Obisnuinta asta de a face loc multumesc-ului m-a invatat, mai mult decat orice, sa ma uit dupa lucrurile mici si mari de care merita sa te agati.
Am capatat obisnuinta asta undeva pe la 20 de ani cand am primit primul meu job adevarat, adica un job din acela la care trebuie sa ajungi la o anumita ora, sa stai la birou si sa rezolvi toate cele pe care ti le pui pe lista.
Nici azi nu imi este foarte clar de ce am primit eu jobul...Chimia cross-gender este exclusa. Interviul a fost facut doar intre fete si oricum decolteul convingator nu intra in socoteala la atuurile mele... Probabil a fost altceva. Ceva pentru care, uitandu-ma in urma, am spus multumesc....
Jobul presupunea sa vorbesc in fiecare zi cu vreo 50 de oameni, care veseli, care suparati rau, in primul rand pe mine, pentru ca eu eram prima la indemana...Iar eu, tocmai eu care ma inroseam pana in varful urechilor daca cineva ma lua mai tare, tocmai eu care ma grabeam sa dispretuiesc in tacere oamenii care isi pierd cumpatul, eu trebuia sa ii fac pe EI sa spuna, in final, multumesc.
Desi am fost doar pe jumatate sigura ca se poate si ca merita, cu timpul am invatat cum. Poate pentru ca sunt printre oamenii care primesc nu lucrurile pe care le cer, ci lucrurile de care au nevoie.
Iar eu aveam nevoie sa invat cand trebuie sa asculti si cand trebuie sa vorbesti. Inca ma mai inrosesc, e drept mai mult la suparare decat la emotie. Dar emotiile sunt bune, mai bune decat lehamitea. Imi aduc aminte si de zile gri, dar la pamant este un unghi foarte bun pentru a vedea lucruri noi.
De fapt am invatat sa cred in mine si sa am rabdare dincolo de primul impuls. Obisnuinta asta de a face loc multumesc-ului m-a invatat, mai mult decat orice, sa ma uit dupa lucrurile mici si mari de care merita sa te agati.
luni, 13 februarie 2012
Album cu ganduri care-au fost
Oamenii traiesc mai departe prin lucrurile pe care le lasa in noi.
Daca ar fi sa spun ce am de la tata - as zice ca de la el mi-a ramas ca trebuie sa ai grija de lucrurile altora mai mult decat de ale tale. Suntem responsabili pentru ceilalti cel putin la fel ca pentru noi insine.
De la mama stiu ca trebuie sa tac daca sunt suparata. Vorbele n-ajuta decat in vremuri limpezi.In rest te baga numai in incurcaturi.
Rasfoiesc un album si ma strange un gand...cate lucruri neimportante ne umplu zilele si mintea.
O viata de om se rezuma in cateva poze si gesturi simple: privirea copilului abandonat pentru prima data la scoala, ochii visatori ai adolescentei gata de drum, capul drept la nunta, mainile grijulii de la botezul primului nascut, vacanta la marea cea albastra, ridurile tot mai adanci si apoi, in final, poza de grup a familiei care merge mai depare fara tine.
O viata de om se rasfoieste in cateva pagini. Ramane ce am rupt din noi si am pus in ceilalti. Un gand, o vorba, o emotie, plus bucatile acelea care sterg tot restul zilelor gri pe care, din cine stie ce motiv, am uitat sa le facem luminoase....
 |
| Cei trecuti prin inchisoarea de la Sighetul Marmatiei. |
De la mama stiu ca trebuie sa tac daca sunt suparata. Vorbele n-ajuta decat in vremuri limpezi.In rest te baga numai in incurcaturi.
Rasfoiesc un album si ma strange un gand...cate lucruri neimportante ne umplu zilele si mintea.
O viata de om se rezuma in cateva poze si gesturi simple: privirea copilului abandonat pentru prima data la scoala, ochii visatori ai adolescentei gata de drum, capul drept la nunta, mainile grijulii de la botezul primului nascut, vacanta la marea cea albastra, ridurile tot mai adanci si apoi, in final, poza de grup a familiei care merge mai depare fara tine.
O viata de om se rasfoieste in cateva pagini. Ramane ce am rupt din noi si am pus in ceilalti. Un gand, o vorba, o emotie, plus bucatile acelea care sterg tot restul zilelor gri pe care, din cine stie ce motiv, am uitat sa le facem luminoase....
duminică, 5 februarie 2012
Nevoia de celalalt
Din diverse motive nu am ajuns niciodata o persoana foarte religioasa.
Imi spuneam intotdeauna ca Dumnezeu este in noi si printre noi si nu vedeam rostul punerii lui intre niste ziduri, unde sa mergi o data pe saptamana sau atunci cand drumul pare sa nu mai duca nicaieri. Apoi am gasit locuri in care intr-adevar te simteai acasa si rugaciunea si pacea sufletului veneau firesc.
O alta enigma pentru mine: de ce ar avea nevoie cineva de un duhovnic caruia sa ii spuna tot ce a facut si sa cearca iertare...Dumnezeu stie oricum tot ce faci, iar tu oricum poti sa spui direct ce ai de spus. Mai degraba mi se parea o nevoie a sistemului bisericesc decat o nevoie a omului....
Cel mai frumos raspuns pe care l-am primit la intrebarea asta suna cam asa: nu duhovnicul are nevoie de om, ci omul are nevoie de om. Trebuie sa invatam umilinta de a spune celuilalt ce avem pe suflet, de a ne goli in fata celuilalt toate buzunarele sufletului, de a cere iertare si de a spera mai departe in iubirea si acceptarea celuilalt . Dumnezeu a fost om si s-a sprijinit de oameni, de apostoli nu pentru ca nu se putea descurca singur in lume, ci pentru a ne arata ca mergem mai departe unul langa celalalt, acceptand si incercand sa luminam nu doar umbrele sufletului nostru, ci si ale omului de langa noi.Nu sutem raspunzatori doar pentru noi insine, ci si pentru celalalt.
Imi spuneam intotdeauna ca Dumnezeu este in noi si printre noi si nu vedeam rostul punerii lui intre niste ziduri, unde sa mergi o data pe saptamana sau atunci cand drumul pare sa nu mai duca nicaieri. Apoi am gasit locuri in care intr-adevar te simteai acasa si rugaciunea si pacea sufletului veneau firesc.
O alta enigma pentru mine: de ce ar avea nevoie cineva de un duhovnic caruia sa ii spuna tot ce a facut si sa cearca iertare...Dumnezeu stie oricum tot ce faci, iar tu oricum poti sa spui direct ce ai de spus. Mai degraba mi se parea o nevoie a sistemului bisericesc decat o nevoie a omului....
Cel mai frumos raspuns pe care l-am primit la intrebarea asta suna cam asa: nu duhovnicul are nevoie de om, ci omul are nevoie de om. Trebuie sa invatam umilinta de a spune celuilalt ce avem pe suflet, de a ne goli in fata celuilalt toate buzunarele sufletului, de a cere iertare si de a spera mai departe in iubirea si acceptarea celuilalt . Dumnezeu a fost om si s-a sprijinit de oameni, de apostoli nu pentru ca nu se putea descurca singur in lume, ci pentru a ne arata ca mergem mai departe unul langa celalalt, acceptand si incercand sa luminam nu doar umbrele sufletului nostru, ci si ale omului de langa noi.Nu sutem raspunzatori doar pentru noi insine, ci si pentru celalalt.
vineri, 3 februarie 2012
Semne incapatanate
Imi plac semnele. Mai mult decat cuvintele. Mai mult decat pozele. E un joc pe care l-am inventat in copilarie si care pare sa fi crescut si el, odata cu mine. Cand toate cuvintele stau suspendate fara rost, cand gandurile nu ating niciun tarm, atunci e randul semnelor.
Daca as sta sa analizez as sti ca este doar o reminiscenta a omului primitiv care incearca sa imblanzeasca necunoscutul sau sa gaseasca speranta.
Dar fiecare avem nevoie sa ne lasam, din cand in cand,in mana cuiva mai mare decat noi. Avem nevoie sa recunoastem ca am incercat dar nu ne-a iesit, avem nevoie sa multumim sau sa cerem un semn, ca sa stim incotro s-o mai apucam.
Semnele mele se incapataneaza sa fie bune. Mi-e un pic ciuda pe lipsa lor de realism. Si totusi ele au stiut totdeauna ceva mai mult decat mine.
Daca as sta sa analizez as sti ca este doar o reminiscenta a omului primitiv care incearca sa imblanzeasca necunoscutul sau sa gaseasca speranta.
Dar fiecare avem nevoie sa ne lasam, din cand in cand,in mana cuiva mai mare decat noi. Avem nevoie sa recunoastem ca am incercat dar nu ne-a iesit, avem nevoie sa multumim sau sa cerem un semn, ca sa stim incotro s-o mai apucam.
Semnele mele se incapataneaza sa fie bune. Mi-e un pic ciuda pe lipsa lor de realism. Si totusi ele au stiut totdeauna ceva mai mult decat mine.
joi, 2 februarie 2012
Regulamentul de functionare interioara
Azi am primit un mail foarte lung... De obicei citesc in diagonala scrierile motivational-populare care circula catre o lunga lista de distributie. La acesta m-am oprit, desi avea aproape doua pagini cu scris marunt.
Incepea cu un citat care mi-e drag mie: Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi. Apoi apoi avea un sir de 28 de nu mai... fa asa si nu mai fa nici...
Am zambit cu gandul la psihologia lui "nu". Apoi mi-am dat seama ca poate n-ar fi asa o idee proasta sa ne gandim la slabiciunile si la sursa nemultumirilor noastre si sa ne facem un set propriu de reguli. Le putem apoi posta pe usa noastra...
Bine, nu chiar pe usa de intrare, poate pe interiorul usii de la dulapul cu haine.
In fabrici se posteaza cele mai importante reguli de protectia muncii pentru ca oamenii uita sa fie atenti, chiar daca lucreaza acolo 8h in fiecare zi. In viata si mai adesea trecem peste regulile elementare pentru multumirea personala si pentru protectia sufletului.
Asa ca ma duc sa mi le scriu pe ale mele . Maxim 6, scurte, energizante si vesele.
PS mailul era asa:
Incepea cu un citat care mi-e drag mie: Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi. Apoi apoi avea un sir de 28 de nu mai... fa asa si nu mai fa nici...
Am zambit cu gandul la psihologia lui "nu". Apoi mi-am dat seama ca poate n-ar fi asa o idee proasta sa ne gandim la slabiciunile si la sursa nemultumirilor noastre si sa ne facem un set propriu de reguli. Le putem apoi posta pe usa noastra...
Bine, nu chiar pe usa de intrare, poate pe interiorul usii de la dulapul cu haine.In fabrici se posteaza cele mai importante reguli de protectia muncii pentru ca oamenii uita sa fie atenti, chiar daca lucreaza acolo 8h in fiecare zi. In viata si mai adesea trecem peste regulile elementare pentru multumirea personala si pentru protectia sufletului.
Asa ca ma duc sa mi le scriu pe ale mele . Maxim 6, scurte, energizante si vesele.
PS mailul era asa:
"Cand te opresti sa alergi dupa lucrurile gresite, le dai lucrurilor bune sansa de a te gasi"
Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.
Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.
Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.
Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.
Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.
Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.
Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.
Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.
Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.
Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.
Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.
Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?
Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.
Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.
Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".
Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.
Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.
Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.
Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.
Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.
Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.
Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.
Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.
Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.
Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.
Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.
Nu mai petrece timp cu persoanele nepotrivite. Viata este prea scurta pentru a o petrece cu oameni care nu merita. Daca cineva te vrea in viata lui, iti va face loc in ea, nu trebuie sa te bati tu pentru un loc acolo. Niciodata, dar niciodata, nu incerca sa te bagi cu forta in sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Aminteste-ti mereu ca prieteni adevarati nu-ti sunt cei ce sunt langa tine cand esti fericit, ci cei care iti sunt aproape cand ti-e cel mai greu.
Nu mai fugi de probleme. Infrunta-le cu capul sus. Nu, nu va fi usor. Nu este nicio persoana in lume care poate depasi fara greseala toate complicatiile cu care viata ne pune fata in fata. Nu suntem facuti sa rezolvam instant toate probleme aparute. Nu asa am fost creati. De fapt, am fost creati sa ne suparam, sa ne intristam, sa fim raniti, sa ne impiedicam si sa cadem. Pentru ca tocmai asta este intregul scop al vietii - sa ne infruntam problemele, sa invatam din ele, sa ne adaptam si sa le rezolvam in timp. Asta e, in cele din urma, modul in care devenim persoanele care suntem.
Nu te mai minti. Poti minti pe oricine din lumea intreaga, insa nu te poti pacali pe tine.Vietile ni se imbunatatesc numai cand acceptam provocarile care ne apar in cale. Iar cea mai dificila dintre provocari este aceea de a fi sinceri cu noi insine.
Nu-ti pune la nesfarsit nevoile la finalul propriei liste de prioritati. Cel mai dureros lucru este sa te pierzi, pe tine ca persoana, atunci cand iubesti pe cineva prea mult. Si sa uiti ca si tu esti special. Da, ajuta-i pe ceilalti, dar ajuta-te si pe tine. Daca exista vreodata vreun moment perfect pentru a-ti urma visul sau pentru a face ceva care conteaza pentru tine, acel moment e acum.
Nu mai incerca sa fii ceea ce nu esti. Una dintre cele mai mari provocari in viata este sa sa fii tu insuti intr-o lumea care incearca sa te faca precum toti ceilalti. Cineva va fi intotdeauna mai frumos ca tine, mai destept sau mai tanar, insa nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba ca oamenii sa te placa. Fii tu insuti si oamenii potriviti te vor iubi pe tine, cel adevarat.
Nu mai tine cu dintii de trecut. Nu vei putea incepe urmatorul capitol din viata ta, daca vei continua sa il citesti pe ultimul.
Nu iti mai fie frica sa gresesti. Facand ceva si obtinand un rezultat gresit este mai productiv decat sa nu faci nimic. Orice reusita are o urma de esec in spatele ei si orice esec te conduce spre succes. Vei ajunge sa regreti mai mult lucrurile pe care nu le-ai facut decat pe cele pe care le-ai facut.
Nu te mai mustra pentru greselile vechi. Putem iubi persoanele nepotrivite si putem plange pentru lucrurile gresite, insa, indiferent ce intorsatura ia viata, un lucru este sigur: greselile ne ajuta sa gasim acele persoane si acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toti gresim, toti ne zbatem si chiar toti regretam anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ti se intampla, bun sau rau, te pregateste pentru un moment care urmeaza sa vina.
Nu mai incerca sa iti cumperi fericirea. Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevarul este ca lucrurile care ne aduc cu adevarat fericirea sunt gratuite – dragostea, rasul, prietenia... Completati voi lista mai departe.
Nu mai astepta fericirea de la ceilalti. Daca nu esti multumit cu tine, asa cum esti, nu vei fi fericit nici in relatii cu alte persoane. Trebuie sa-ti creezi stabilitate si fericire in propria viata inainte de a o impartasi cu altcineva.
Nu mai trai in gol, gandindu-te si razgandindu-te. Nu mai analiza asa de mult la fiecare situatie caci vei crea probleme care nu nici macar nu existau. Evalueaza situatia si actioneaza. Nu poti schimba lucrurile cu care refuzi sa te confrunti. Progresul implica riscuri. Punct! Ca sa marchezi un gol, trebuie ca intai sa dai drumul la minge.
Nu te mai gandi ca nu esti pregatit. Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o noua sansa. Pentru ca cele mai multe oportunitati din viata ne forteaza sa trecem dincolo de zona noastra de confort. In orice situatie, ne vom simti intai insufiecient pregatiti. Dar asta tine de procesul de invatare, nu-i asa?
Nu te mai implica in relatii din motive gresite. Relatiile trebuie alese intelept. Este mai bine sa fii singur decat intr-o companie neplacuta. Nu trebuie sa te grabesti. Daca trebuie sa se intample, se va intampla – la timpul potrivit, cu persoane potrivita si din motivele corecte. Indragosteste-te pentru ca asa simti, nu pentru ca te simti singur.Nu mai respinge relatii noi doar pentru ca cele vechi nu au mers. Vei invata ca in viata oamenii pe care-i intalnesti, ii intalnesti cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor invata cate ceva. Dar, cel mai important, vor fi si cativa care vor scoate la iveala tot ce-i mai bun din tine.
Nu mai concura cu toti ceilalti din jurul tau. Nu te mai gandi la ce fac ceilalti mai bine decat tine. Concentreaza-te sa iti bati propriile recorduri zilnic. Succesul este pana la urma o lupta doar intre tine si propria-ti persoana.
Nu mai fi invidios pe ceilalti. Invidia inseamna sa numeri toate harurile cu care au fost daruiti altii, in loc sa te uiti la tine si la ce ai primit tu. Intreaba-te urmatorul lucru: "Ce am eu si toata lumea isi doreste?".
Nu te mai plange si nu iti mai plange de mila. Surprizele neplacute cu care viata te pune fata in fata nu fac decat sa iti netezeasca calea in directia care era menita pentru tine. Poate nu intelegi si nu vezi asta in momentul in care lucrurile rele se petrec si poate iti va fi greu. Dar reflecta si la celelalte lucruri negative care ti s-au intamplat in trecut. Vei observa destul de des ca fiecare dintre ele te-a condus intr-un loc mai bun, catre o persoana mai buna, la o stare de spirit minunata sau o situatie fericita. Asa ca zambeste! Lasa-i pe toti sa vada ca astazi esti mult mai puternic decat erai ieri. Si astfel vei fi.
Nu mai tine suparari. Nu iti trai viata cu ura in suflet. Vei ajunge sa te ranesti mai mult pe tine decat pe oamenii pe care ii urasti. Iertarea nu inseamna "Ceea ce mi-ai facut este in regula", ci iertarea inseamna " Nu o sa te las sa imi strici fericirea pentru totdeauna". Iertarea este raspunsul… Renunta la ranchiuna, gaseste-ti pacea si elibereaza-te. Si, nu uita, iertarea nu este numai pentru alte persoane, este si pentru tine. Atunci cand este nevoie, iarta-te si pe tine, mergi mai departe si incearca sa te descurci mai bine data viitoare.Nu ii mai lasa pe ceilalti sa te aduca la nivelul lor. Refuza sa iti cobori standardele doar pentru a-i multumi pe cei care refuza sa si le ridice pe ale lor.
Nu iti mai pierde timpul dand explicatii si scuzandu-te la nesfarsit pentru greseli. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii tai oricum nu vor crede. Doar fa ceea ce simti ca este corect.
Nu mai trece cu vederea frumusetea bucuriilor marunte. Bucura-te de lucrurile marunte pentru ca intr-o zi te vei uita inapoi si vei descoperi ca ele erau de fapt lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viata ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut razand cu cei care conteaza pentru tine.
Nu mai incerca sa faci lucrurile perfect. Societatea nu premiaza perfectionistii, ci ii recompenseaza pe cei care duc lucrurile la bun sfarsit.
Nu mai alege calea usoara. Viata nu e usoara, mai ales atunci cand planuiesti sa obtii ceva care sa merite. Nu alege calea usoara care sa te duca acolo. Realizeaza ceva extraordinar.
Nu te mai purta ca si cum toate lucrurile sunt minunate, atunci cand nu sunt. Este in regula sa te impiedici din cand in cand . Nu trebuie sa te prefaci sau sa demonstrezi mereu ca esti puternic. Nu ar trebui sa fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalti - plangi, daca simti nevoia - este sanatos sa iti versi lacrimile. Cu cat mai curand vei face asta, cu atat mai repede vei fi pregatit sa zambesti din nou.
Nu ii mai invinui pe altii pentru necazurile tale. Iti vei realiza visele in masura in care iti vei asuma responsabilitatea pentru viata ta. Cand ii invinuiesti pe altii pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor parti din viata ta.
Nu iti mai face atatea griji. Grijile nu vor face ca ziua de maine sa fie mai putin grea, dar sigur vor face ca ziua de astazi sa fie mai putin vesela. Pentru a afla daca merita sa te ingrijorezi pentru o situatie intreba-te urmatorul lucru: "Va mai conta situatia asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Daca raspunsul este nu, e clar ca iti faci griji inutil.
Nu te mai concentra pe ce NU vrei sa se intample. Concentreaza-te pe ce iti doresti sa se petreaca. Gandirea pozitiva este ingredientul de baza al oricarei povesti de succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla in ziua respectiva si esti putin atent, vei observa destul de des ca ai avut dreptate.
Nu mai fi nerecunoscator. Oricat de buna sau grea a fost pana in acel moment, trezeste-te dimineata si fii multumit ca traiesti. Cineva, undeva se lupta cu disperare sa traiasca. In loc sa te gandesti la ceea ce iti lipseste, gandeste-te la ceea ce ai tu si le lipseste altora.
miercuri, 1 februarie 2012
Facebookul ca un acvariu....
Interesant facebookul acesta - colectionezi frumos prietenii si prietenii prietenilor si din cand in cand te mai uiti sa vezi ce mai fac. Ca si cum ai avea o vitrina sau un acvariu...De exemplu eu ma uit acum la fata asta pe care nu am mai vazut-o de 9 ani de zile. A plecat in Canada cu inima franta si cu un dosar de hartii care nu aveau sa ii foloseasca la nimic. Avea insa cea mai optimista fire din cate stiu eu. O ajuta si arma ei secreta - o gama savuroasa de injuraturi de vindecat orice probleme de relationare cu semenii, fie ele adevarate sau inchipuite. Zicea ca le colectionase la Spitalul Militar, acolo unde lucra - de la soldatii bolnavi sau "doar scutiti medical", de la asistente acrite si din schimburile de replici dintre ei...
Acum are o fetita, un barbat care o tine strans de mana in toate pozele si si-a terminat de echivalat studiile. Pentru un emigrant este totdeauna mai greu si trebuie sa munceasca de 2x mai mult, sa fie de 2x mai norocos...insa daca o stiu eu bine pe fata asa, in vreo 10 ani o sa fie cel mai vesel director de spital pe care l-au avut vreodata canadienii.
Ma uit la ea si ma gandesc ca, daca as fi intalnit-o pe strada, am fi iesit la o cafea si am fi stat ore in sir de povesti. Asa ma uit in acvariu sa ma asigur ca lumea este tot la locul ei. Uite aici un tort de nunta, colo o cafea cu frisca si inimioare de scortisoara pregatita intr-o duminica dimineata. Ce nevoie mai ai sa intri in vorba?
Rasfoiesti colectia de prieteni ca pe un clasor de timbre si pare de ajuns pentru a tine aproape sufletul cuiva. Iluzia apropierii taie samanta dorului. Crezi ca va mai exista o alta zi in care sa stai de vorba cu adevarat... dar au trecut vreo 10 luni de cand este in colectia mea si n-am schimbat decat mesaje de la multi ani si vreo cateva "like"-uri...
Viata trece in timp ce ne rasfoim unii pe altii.
 | ||||||
Casa Calfelor, in Sibiu.
|
Free cheese is only in mouse-trap
Din intelepciunea altor popoare...
Direct proportional cu marirea spatiul de stocare pe servere, oamenii au uitat intelepciunile vechi.
De aici invazia de 1+1 gratis, plictiseala si tristetea...daca totul este (aproape) gratis, atunci nimic nu prea are valoare. Nu facem efort pentru nimic, suntem mai liberi ca niciodata, dar totusi ne simtim prinsi in capcana, neintelesi si singuri...but the cheese is free
http://blogs.jetbrains.com/pti/2007/03/zero_price_zero_cost.html
Direct proportional cu marirea spatiul de stocare pe servere, oamenii au uitat intelepciunile vechi.
De aici invazia de 1+1 gratis, plictiseala si tristetea...daca totul este (aproape) gratis, atunci nimic nu prea are valoare. Nu facem efort pentru nimic, suntem mai liberi ca niciodata, dar totusi ne simtim prinsi in capcana, neintelesi si singuri...but the cheese is free
http://blogs.jetbrains.com/pti/2007/03/zero_price_zero_cost.html
marți, 31 ianuarie 2012
Un Om in furtuna
Ai avut vreodata sentimentul ca unele vorbe si intamplari ajung la tine intr-o succesiune anume, ca si cum ai primi separat diverse chei si lacate?
Citeam chiar la inceputul saptamanii trecute pe undeva ca o lumanare, fie ea si singura-singurica nu trebuie privita cu mila sau dispret. La urma urmei ea poate ceea ce nici soarele nu poate face: poate sa lumineze in noapte.
Mai pe la sfarsitul saptamanii am pornit din Bucuresti spre Brasov intr-un moment cat se poate de prost ales - cu vreo ora inainte ca DN1 sa fie inchis din cauza furtunii de zapada. Am facut distanta Baneasa- iesirea spre Corbeanca in vreo 6h.
Ultimul kilometru a fost demn de o aventura polara. Pe toata latimea celor 4 benzi, vreo 6 siruri de masini incercau sa se tarasca inspre aceeasi directie. Benzile de contrasens fusesera cu totul desfiintate de soferii prea grabiti sa inteleaga ce dimensiune vor da cu prostia lor intregii povesti. Din loc in loc cate un tir abandonase lupta si zacea in diagonala drumului. Pe margini, masinile micute, lipsite de speranta, cu farurile stinse, erau urgent acoperite de zapada. Imi imaginez ca aceeasi priveliste dezolanta trebuie sa fi oferit si retragerea lui Napoleon din Rusia.
Vanam cu hotarare momentul in care coloana se mai misca un pic. Noi eram printre norocosi care aveau si masina 4x4 si, mai mult decat atat - speranta ca daca mai trecem si de kilometrul acesta, totul va fi bine. Cineva trecuse inainte si stiam ca s-ar putea.
Pe ultima bucata de drum, in camp deschis, viforul era si mai ticalos. Stergatoarele prindeau in mai putin de 3 minute o pojghita mare de gheata care trebuia sfaramata cu mana. Usile masinii, impinse de vant, opuneau o rezistenta fantastica de fiecare data cand ne straduiam sa iesim afara.
In toata furtuna si nebunia asta era aici, aproape de iesirea spre Corbeanca un politist. Singur in furtuna. Oricine a vazut ce era pe acea portiune de DN1 nu ar fi putut sa il condamne daca ar fi stat la cald...Era un singur om, fara ajutorul vreunui utilaj de dezapezire, fara caciula groasa, fara vreun costum de superman care sa-l protejeze de acele de gheata care circulau cu 100km/h. Oamenii pe care incerca sa ii ajute se inchisesera fiecare in custile cu 4 roti si asteptau...
Barbatul acesta, cunoscut in popor drept Garcea, cel care nu se ridica niciodata la inaltimea autoritatii primite, nu stia ca e zadarnic sa stai afara pe vantul acesta. Nu se gandea nici ca i-ar fi trebuit vreo saptamana ca sa scoata jumatate din miile de masini blocate. Cu toate astea statea de cateva ore bune acolo, cu un guler de gheata in locul fularului si scotea la fiecare 5 minute cate o masina-doua din namolul acesta. Ba le impingea, ba le ghida, facea cate 200m inainte si inapoi ca sa miste lucrurile. Stia ca nu avea cum sa vina cineva sa il ajute. Totul era blocat.
Nu l-ar fi condamnat nimeni daca ar fi renuntat. Eforturile pe care le facea el nici nu se simteau 500m mai incolo, unde soferii nu aveau cale de mers nici inainte, nici inapoi. Odata cu noi au mai trecut vreo 4 masini. Nimeni nu a deschis geamul sa ii multumeasca, desi am trecut cu 2km/h. Nici noi....
Sunt oameni care aprind o luminita in intuneric, oameni care te fac sa re-capeti increderea...
Sunt oameni care inving cu vointa lor vitregia naturii, prostia si indiferenta altora, dar mai ales lehamitea si propria resemnare. Numele lor nu este trecut nicaieri, nu apar la televizor si nu vand 50 de milioane de exemplare din autobiografia lor. Pur si simplu isi fac datoria cat de bine pot, chiar daca sunt singuri in furtuna. Dar fac o diferenta in momente critice. Nu schimba lumea. Sunt acolo pentru ai ajuta pe cei staruitori sa isi regasesca drumul catre casa.
Citeam chiar la inceputul saptamanii trecute pe undeva ca o lumanare, fie ea si singura-singurica nu trebuie privita cu mila sau dispret. La urma urmei ea poate ceea ce nici soarele nu poate face: poate sa lumineze in noapte. Mai pe la sfarsitul saptamanii am pornit din Bucuresti spre Brasov intr-un moment cat se poate de prost ales - cu vreo ora inainte ca DN1 sa fie inchis din cauza furtunii de zapada. Am facut distanta Baneasa- iesirea spre Corbeanca in vreo 6h.
Ultimul kilometru a fost demn de o aventura polara. Pe toata latimea celor 4 benzi, vreo 6 siruri de masini incercau sa se tarasca inspre aceeasi directie. Benzile de contrasens fusesera cu totul desfiintate de soferii prea grabiti sa inteleaga ce dimensiune vor da cu prostia lor intregii povesti. Din loc in loc cate un tir abandonase lupta si zacea in diagonala drumului. Pe margini, masinile micute, lipsite de speranta, cu farurile stinse, erau urgent acoperite de zapada. Imi imaginez ca aceeasi priveliste dezolanta trebuie sa fi oferit si retragerea lui Napoleon din Rusia.
Pe ultima bucata de drum, in camp deschis, viforul era si mai ticalos. Stergatoarele prindeau in mai putin de 3 minute o pojghita mare de gheata care trebuia sfaramata cu mana. Usile masinii, impinse de vant, opuneau o rezistenta fantastica de fiecare data cand ne straduiam sa iesim afara.
In toata furtuna si nebunia asta era aici, aproape de iesirea spre Corbeanca un politist. Singur in furtuna. Oricine a vazut ce era pe acea portiune de DN1 nu ar fi putut sa il condamne daca ar fi stat la cald...Era un singur om, fara ajutorul vreunui utilaj de dezapezire, fara caciula groasa, fara vreun costum de superman care sa-l protejeze de acele de gheata care circulau cu 100km/h. Oamenii pe care incerca sa ii ajute se inchisesera fiecare in custile cu 4 roti si asteptau...
Barbatul acesta, cunoscut in popor drept Garcea, cel care nu se ridica niciodata la inaltimea autoritatii primite, nu stia ca e zadarnic sa stai afara pe vantul acesta. Nu se gandea nici ca i-ar fi trebuit vreo saptamana ca sa scoata jumatate din miile de masini blocate. Cu toate astea statea de cateva ore bune acolo, cu un guler de gheata in locul fularului si scotea la fiecare 5 minute cate o masina-doua din namolul acesta. Ba le impingea, ba le ghida, facea cate 200m inainte si inapoi ca sa miste lucrurile. Stia ca nu avea cum sa vina cineva sa il ajute. Totul era blocat.
Nu l-ar fi condamnat nimeni daca ar fi renuntat. Eforturile pe care le facea el nici nu se simteau 500m mai incolo, unde soferii nu aveau cale de mers nici inainte, nici inapoi. Odata cu noi au mai trecut vreo 4 masini. Nimeni nu a deschis geamul sa ii multumeasca, desi am trecut cu 2km/h. Nici noi....
Sunt oameni care aprind o luminita in intuneric, oameni care te fac sa re-capeti increderea...
Sunt oameni care inving cu vointa lor vitregia naturii, prostia si indiferenta altora, dar mai ales lehamitea si propria resemnare. Numele lor nu este trecut nicaieri, nu apar la televizor si nu vand 50 de milioane de exemplare din autobiografia lor. Pur si simplu isi fac datoria cat de bine pot, chiar daca sunt singuri in furtuna. Dar fac o diferenta in momente critice. Nu schimba lumea. Sunt acolo pentru ai ajuta pe cei staruitori sa isi regasesca drumul catre casa.
luni, 30 ianuarie 2012
Eu protesez impotriva evolutiei speciilor...
Zilele astea toata lumea protesteaza. Ma gandeam ce as schimba eu si cred ca cel mai grav este ca s-a facut aiurea evolutia asta a speciilor.
Avem suficiente continente si totusi oamenii sunt atat de amestecati. De ce ne-om fi raspandit asa, alandala, peste tot? Nu era mai simplu ca oamenii care cred in aceleasi lucruri sa stea intr-un singur loc? De ex ce fericiti ar fi cei care vor sex cu cei asemeni lor...nu ar mai fi nevoiti sa minta si sa se ascunda pentru cele 11 minute de care au nevoie...Cat de mult s-ar simplifica viata pentru cei care nu stiu sa ii deosebeasca pe unii de altii...
Sau macar sa fie ca in desene animate - stii de la bun inceput cine este Baba Cloanta, cine este fata mosului, cine este Spanul....Asa amestecati e periculos pentru toata lumea. Nu poti sa stii niciodata cine este Celalalt. Afli doar la finalul povestii. Si atunci e cum zice vocea naratorului - ti se ia un val de pe ochi si vezi toate lucrurile intr-o alta lumina, dar ce folos...
Dar cel mai rau in amestecul acesta este ca dupa o vreme se poate intampla sa nu mai stii nici tu singur cine esti tu si care ti-e rolul in poveste. Mai-mai ca iti vine sa fii si tu Spanul, ca sa vada si el cum este sau macar sa chinui si tu un Harap Alb, ca sa ramai barem cu intelegerea acestei bucurii...
Tare anapoda evolutia asta....Eu as fi gata sa migrez din iarna mea prea mult lungita intr-un anotimp fara politica, fara pupaturi de protocol si fara dintii stransi la gandul zilei care a trecut...
Avem suficiente continente si totusi oamenii sunt atat de amestecati. De ce ne-om fi raspandit asa, alandala, peste tot? Nu era mai simplu ca oamenii care cred in aceleasi lucruri sa stea intr-un singur loc? De ex ce fericiti ar fi cei care vor sex cu cei asemeni lor...nu ar mai fi nevoiti sa minta si sa se ascunda pentru cele 11 minute de care au nevoie...Cat de mult s-ar simplifica viata pentru cei care nu stiu sa ii deosebeasca pe unii de altii...
Sau macar sa fie ca in desene animate - stii de la bun inceput cine este Baba Cloanta, cine este fata mosului, cine este Spanul....Asa amestecati e periculos pentru toata lumea. Nu poti sa stii niciodata cine este Celalalt. Afli doar la finalul povestii. Si atunci e cum zice vocea naratorului - ti se ia un val de pe ochi si vezi toate lucrurile intr-o alta lumina, dar ce folos...
Dar cel mai rau in amestecul acesta este ca dupa o vreme se poate intampla sa nu mai stii nici tu singur cine esti tu si care ti-e rolul in poveste. Mai-mai ca iti vine sa fii si tu Spanul, ca sa vada si el cum este sau macar sa chinui si tu un Harap Alb, ca sa ramai barem cu intelegerea acestei bucurii...
Tare anapoda evolutia asta....Eu as fi gata sa migrez din iarna mea prea mult lungita intr-un anotimp fara politica, fara pupaturi de protocol si fara dintii stransi la gandul zilei care a trecut...
joi, 19 ianuarie 2012
Vremea de sapat
Si apoi mai este si televizorul...un vraf de emotii straine si informatii irelevante care elimina culoarea posibila a serilor si le transforma intr-un sir accelerat de zile gri.
Totusi, daca avem noroc, cineva iti deschide un sir de intrebari: "Ce te pasioneaza pe tine?" sau "Cat investesti in lucrurile pe care le vrei, care te pasioneaza?" "Citesti 10 min pe zi despre asta?" "Ce te face pe tine fericita?"
 |
| Rosia Montana, galeriile romane, vechi de 2000 de ani |
Oare unde pe drum m-am invatat sa cred ca pasiunea, fericirea, sensul vietii sunt doar niste cuvinte? Oare unde am hotarat ca nu trebuie sa astept prea multe?
E vremea pentru suflecat manecile si rascolit un pic brazdele. Sunt ceva mine de sapat, aur de gasit si lucruri care trebuie facute de azi si nu de maine. De exemplu 10 minute de citit. Acum.
joi, 5 ianuarie 2012
Prima intalnire?
Prima intalnire? Nu, multumesc. Eu nu merg la intalniri decat de la a 2a sau a 3a. Daca am un sentiment bun. Daca nu, ma prezint direct la ultima.
De la a 2a intalnire nu mai trebuie sa povestesti decat ce vrei tu. E valabil pt intalniri cu fosti colegi, cu rude si cred ca e valabil mai ales pentru intalnirile cu cate un Cineva. Prima intalnire trebuie maxim scurtata. Si chiar si a 2a si a 3a...pana la a 5a. Asa o sa scapi de politeturi si impresiile de fatada.
Toti ne straduim sa fim mai buni la inceput. Prostia e ca nu buni in sensul nostru, ci in sensul celuilalt, ca si cum l-am sti pe celalalt. Abia prin episodul 2 sau 3 apar detaliile de profunzime. Si atunci suntem deja prea increzatori si prea lenesi sa ne mai formam o noua impresie. Ramanem la prima... Cunosc o doamna care sta alaturi de un barbat de vreo 15 ani si mai bine. Isi stranguleaza reciproc ultimele farame de bucurie. Am intrebat-o de ce nu ia un alt drum. "Pentru ca primele doua luni au fost minunate!"
Ma gandesc sa sterg din plan primele luni, primele intalniri si primele impresii. Daca pe la episodul 5 inca imi place de celalalt (si de combinatia de elemente) atunci poate sa raman la o intalnire intreaga.
De la a 2a intalnire nu mai trebuie sa povestesti decat ce vrei tu. E valabil pt intalniri cu fosti colegi, cu rude si cred ca e valabil mai ales pentru intalnirile cu cate un Cineva. Prima intalnire trebuie maxim scurtata. Si chiar si a 2a si a 3a...pana la a 5a. Asa o sa scapi de politeturi si impresiile de fatada.
Toti ne straduim sa fim mai buni la inceput. Prostia e ca nu buni in sensul nostru, ci in sensul celuilalt, ca si cum l-am sti pe celalalt. Abia prin episodul 2 sau 3 apar detaliile de profunzime. Si atunci suntem deja prea increzatori si prea lenesi sa ne mai formam o noua impresie. Ramanem la prima... Cunosc o doamna care sta alaturi de un barbat de vreo 15 ani si mai bine. Isi stranguleaza reciproc ultimele farame de bucurie. Am intrebat-o de ce nu ia un alt drum. "Pentru ca primele doua luni au fost minunate!"
Ma gandesc sa sterg din plan primele luni, primele intalniri si primele impresii. Daca pe la episodul 5 inca imi place de celalalt (si de combinatia de elemente) atunci poate sa raman la o intalnire intreaga.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)