vineri, 5 noiembrie 2010

Si asa am invatat...

Cu drag, prietenilor mei  mai vechi si mai noi


Imi fac lista de ciudatenii pe anul acesta. Ciudatenii bune si ciudatenii pur si simplu...
Trebuie sa o scriu inainte sa imi caut o instalatie frumoasa, cu beculete colorate si clipicioase, ca cele de care ma bucuram in copilarie. Trebuie sa o scriu, ca sa ma pot bucura cu inima larga de anul care vine.

Prin urmare - lista de anul acesta, in ordine absolut intamplatoare:
- am vrut sa plec foarte, foarte departe, dar m-am intors de unde am plecat. Si asa am invatat ca nu doar pamantul, ci si sufletul este rotund. Incercam sa ne gasim pe noi insine, ne cautam cu infrigurare si dintr-o data ne dam cu mana prin par si descoperim ca suntem chiar aici - ca o pereche de ochelari rataciti.

- m-am grabit tot timpul, cred ca am muncit mai mult si am dormit mai putin, dar nu am reusit sa fac nici tot ce mi-am propus, nici cum mi-am propus...Si asa am invatat ca nu e important sa faci tot si sa fii tot, ci sa faci cu toata inima, cu toata mintea si sa fii TU, nu umbra a ceea ce ti se spune ca trebuie sa fii...

- m-am pregatit pentru un timp de singuratate, melancolie si reconstruire. Dar in jurul meu au aparut dintr-odata oameni care mi-au dat putere, care mi-au distras atentia, oameni care au pus umarul si orele lor ca sa imi mute privirea spre altceva si care mi-au aratat ca specia umana este compusa din indivizi pastelati si nu din hoarde omogene...Si asa am invatat ca exista suisuri si coborasuri pentru toti, ca dragostea este de multe feluri, iar numerele pare sau impare n-au decat o semnificatie statistica, atata vreme cat exista suflete la adapostul carora te simti ca acasa.

- lucrurile merg mai departe si fara mine. La inceput constatarea asta m-a facut sa ma gandesc, cu ciuda, la inutilitate si efemeritate...dar mai apoi asa am invatat ca lucrurile merg mai departe in felul in care merg si pentru ca eu am pus o farama din mine in ele. Cand va veni vremea pentru un nou drum, cel mai important este sa las o tesatura frumos inceputa, pe care ceilalti sa lucreze mai departe dupa voia inimii.
Am invatat multe si am lasat multe in spate. Dar asa s-a facut loc pentru alte lucruri frumoase care or sa vina. Primul: instalatia colorata pentru copilul care e tot aici si viseaza cu barbia adancita in palme.

2 comentarii:

  1. Ce frumos stii sa le spui, metaforic si atat de transparent in acelasi timp....
    Iti multumesc pentru asecte randuri care mi-au incalzit ziua de astazi!
    Te imbratisez si iti trimit si eu o raza de soare de la Timisoara:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Te pup draguta mea Dani, stiu eu de ce in telefon tu a apari cu "Dani a mea".
    Sper ca reusim sa ne vedem pentru a povesti la lumina beculetelor sclipicioase si peste multi ani buni de acum inainte.
    Sa nu uiti ca nu esti niciodata singura desi uneori fizic asa pare.

    RăspundețiȘtergere