Seara asta ar fi bine daca as sta la televizor si as manca inghetata. Sau as bea un pahar mare de vin. As butona incet, printre cele 30 -40 de canale si nu m-as opri nicaieri mai mult de 3 minute. As fi profund nemultumita de calitatea programelor, filmelor, reclamelor si as adormi tarziu, dar nu mi-as pune nicio intrebare.
In niciun caz nu m-as intreba:
1. De ce - in lucrurile esentiale - la fel ca in toate celelalte lucruri - nu ne punem niciodata 3 intrebari mai mult, cele care ar face o diferenta?
2. de ce credem ceea ce vrem sa credem, desi nu e in avantajul nostru?
3. de ce pretul vietii "moderne" si ratele aferente au inlocuit babele si nu ne lasa sa ramanem necasatoriti sau sa fugim in lume cand ne vine chef?
4. de ce nu suntem ceea ce vrem sa fim?
5. si daca tot nu suntem ceea ce vrem noi, de ce nu suntem in stare sa fim ceea ce vor altii decat pentru perioade foarte scurte?
6. de ce lucram asa de mult pentru a aduna bani pentru supermarket si atat de putin pentru propria si adevarata noastra placere...
7. de ce intelegem lucrurile numai privind inapoi ?
8. de ce alegem si ne bucuram de fericiri viitoare nedovedite si ne intristeaza gandul fericirilor care au trecut?
9. de ce intalnim atat de multi oameni care "vand" lucruri in care nu cred?
10. de ce scopul vietii noastre nu este trecut pe certificatul de nastere?
Imi imaginez ca, daca as avea televizor, as sta incruntata cu telecomanda in mana si poate, in cel mai rau caz, m-as intreba cine face programele astea...
Nu am televizor, dar am un pahar de vin fiert si ma voi culca devreme.
Oricum, chiar daca as avea raspunsul la toate intrebarile care imi vin in minte, tot nu as fi prea departe.
Peste un an de zile m-as intreba din nou...de ce nu mi-o fi trecut prin minte sa...
Intr-o zi as putea insa implementa Solutia. La urmatoarea rascurce mi-as putea face o cutie cu biletele cu toate drumurile care imi vin in minte si as trage unul pur si simplu. Nu chiar pur si simplu, ci pe Acela.
Nu as putea sa ma acuz niciodata de nimic si nu as putea sa ma uit nici in laternal, nici inapoi. Doar inainte, pentru ca destinul nu poate fi chestionat, ci doar urmat.
Deocamdata insa trebuie sa scap de nr. 11:
11. De ce mi-or fi intrat in cap toate prostiile cu responsabilitatea personala?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu