Intrigile previzibile, personajele si zilele ploioase de acolo ma ajuta sa ma bucur de toamna mea. Imi plave ca de obicei Ea este puternica, dar sensibila, inteligenta si hotarata si aproape intelege lumea...aproape pentru ca o anumita doza de inocenta si superficialitate in judecata o impiedica sa vada prea departe.
Iar barbatul perfect este totdeauna aproape - ceva mai in varsta, dar liber, neaparat inteligent, cu umor, dar un pic aspru - atat cat sa o faca pe Ea sa nu priceapa cum stau lucrurile, o dojeneste cu tact si stie sa o faca sa ceara mai mult de la ea....Cu toata taria lui, El iubeste cu timiditate, de la distanta. O privire, o atingere intamplatoare a mainilor, caldura corpului care sta la jumatate de metru, linia gatului sau forma mainilor - toate astea le aprind visele si le strica somnul.
Dar dupa un pic de neliniste, lucrurile se termina cu o declaratie, un sarut lung si o cerere in casatorie...Povesti din alte secole...Imi place Jane Austin pentru ca aproape ma convinge ca viata poate fi creionata in linii foarte simple. Ca oamenii sunt fie rai, fie mai mult buni decat rai. Ca fiecare zi de toamna duce la un semineu bine incalzit, iar pasii nu se ratacesc niciodata - cel mult ocolesc putin...
Imi place toamana asta...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu