De cateva saptamani ma straduiesc sa citesc o carte - De ce nu putem sa fim buni.
Azi mi-am dedicat toata dupa-amiaza intrebarii: de ce nu putem sa fim fericiti. Nu, nu eu... mie chiar imi iese uneori. Mi-a fost de ajuns sa merg un pic ieri in Poiana, sa stau descult in iarba si sa zambesc fara griji...Cred ca e mai usor sa fii fericit de unul singur, nu ai decat fantomele tale de domesticit si bagat sub pat.
Mi-am adus aminte cat de iluzorii sunt toate lucrurile pe care incercam sa le vindem celorlalti. Si cat de usor este sa ne mintim. Casa alba, ramele argintii cu ochisori veseli, contul, masina... Chiar daca ai toate lucrurile astea, e ca si cum nu le-ai avea si tot trebuie sa faci un efort suplimentar. Aici cred ca se rupe firul pentru multi oameni. Nu le vine sa creada ca, avand tot ceea ce ceilalti considera "fericire", lucrurile tot nu se leaga...Si cauta vina in afara lor. Iar ceilalti nu inteleg...si atunci reactioneaza, ofensiv sau defensiv - dupa cum le vine la indemana. Si iata cum s-a fisurat fresca. Nimic din ce ar trebui sa fie frumos, nu este...Ceilalti vad fisuri, iar in interior se simt prapastii...
Viata nu-i chiar ce ti-ai imaginat ca o sa fie.
Oooof...iata cum raul altora imi face bine. Imi aduce aminte ca orice reconstructie se face din interior. Nu conteaza ce se vede afara, pentru linistea interioara trebuie sa iti asumi responsabilitatea, sa muncesti cu tine si cu ceilalti...Greu, tare greu...
Imi vine in minte imaginea calugarului din Mananca, roaga-te, iubeste. Cel care asculta cu rabdare toate povestile inimilor frante si apoi murmura o rugaciune pe care nu o intelegea nimeni. Intrebat fiind de sensul ei, a raspuns - ii multumesc lui Dumnezeu ca sunt calugar si nu mai trebuie sa trec prin zbuciumul dragostei...
Complicata viata si unde nu-i, facem noi repede ceva, in asa fel incat sa ne rupem mintea de la lucrurile cu adevarat importante...
Deocamdata mie imi este de ajuns un petec de iarba si o bucata de cer. Cat despre celalalt - eternul celalalt in jurul caruia se pare ca vrem sa se invarta viata noastra....ei bine, pe oriunde ai fi, daca nu vii de adevaratelea, cu tot sufletul, atunci mai bine nu veni...lasa-mi mie viata asta ciudat de simpla, fara scopuri marete si unanim acceptate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu