Zilele astea mi-a iesit in drum o carte frumoasa- Neagu Djuvara, Istoria povestita celor tineri.
Inca ma mai trezesc fara sa aman de 3x alarma, deci ma incadrez...
Am dat peste un pasaj genial din care mi-a ramas concluzia asta: spiritul critic este o marca a mediocritatii, desi uneori si inteligentele inalte se lasa cuprinse de el. E o capcana usoara, pentru ca sa demolezi sau sa il faci pe celalalt "de ras" este spectaculos, aduce admiratia multora si creste stima de sine...dar e gol si fara substanta.
Intrebare este ce punem in loc...sau ce am putea sa punem in plus, in asa fel incat sa fie mai bine. Sa protejam si sinele celuilalt si sa il crestem impreuna cu al nostru.
Ma uit la stiri si ma intreb daca vreodata vom gasi calea sa fim frumosi ca parte, nu prin antiteza. Sa il vedem pe cel de aproape altfel decat ca pe un dusmanul nostru cel de toate zilele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu