Ploaia marunta si rece se lipeste de geamuri, de maini, de suflet....
Spala incet si temeinic praful adunat peste vara.
Se pare ca toamna a venit si ca o sa mai ramana o vreme, macar pana la iarna. Imi pregatesc o cana cu lapte si miere, imi pun sosetele de lana si las gandurile sa zboare hai-hui...
E inutil sa incerc sa scap de melancolia de toamna...mai bine ma las purtata de picaturile ei, fara a starui in nicio emotie ruginie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu