Ce ne macina mai tare nu e suferinta maxima in care dupa indelungate lupte interioare, ajungem sa ne gasim sensul, sa ne simtim speciali si alesi.
Ne doare mai tare mediocritatea - cand suntem ca toti ceilalti si nu reusim sa ne pretindem nici speciali, nici alesi.
E greu si semn de mare putere sa sa iti gasesti rostul in suferinta maxima. In cele din urme, daca esti cu adevarat ales, te mangai ca trebuie sa fie un rost in toate astea, ca trebuie sa fii mai puternic si sa treci peste si sa inveti.
Ce mai ramane de spus insa cand nu ai nici suferinte mari, nici bucurii extreme si usor te injunghie sentimentul tulbure ca ar trebui sa existe un sens mai mare decat tine, cand te simti pierdut si singur, aproape uitat intr-un colt pe etajera...cand te roade constant sentimentul ca inca nu esti pe sinele tale, ca te pierzi in detalii si nu ai ales inca viata aceea adevarata, pentru care te-ai nascut candva...
Cand astepti sa iti gasesti si rostul tau in marele sirag...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu