A doua intalnire cu un vulcan...

Instinctul meu de conservare e de negasit atunci cand vine vorba despre vulcani.

Muntele Etna, primul mea intalnire cu un vulcan. 2009

Poate e sindromul Discovery Channel sau poate mi se trage de la excursia solitara pe Etna, pe care am facut-o in 2009. De atunci am ramas cu o admiratie irationala fata de gigantii acestia care matura tot, ne forteaza sa plecam capul in fata naturii si sa o luam de la capat.

Indonezia are cateva sute de vulcani activi, dintre care cei mai multi - 38 - sunt pe insula Jawa - cea pe care locuiesc lunile acestea. Stiam de cand am plecat de acasa, dar am tinut pentru mine entuziasmul....

Cel mai faimos si, din fericire, cel mai apropiat este Bromo. Aflu ca pentru o intalnire memorabila cu acest vulcan e important sa prindem rasaritul acolo. Ne pregatim de inca o noapte alba, pe drum...

Impachetam, despachetam, impachetam la loc si cand sa plecam, pe la 10 seara adica, aflam ca masina inchirata e defecta...Adica nu chiar defecta de tot, dar soferul ne explica repejor ca el nu se incumeta la drumul acesta cu ea asa...Nu poate sa riste 7 suflete asa, la drum de noapte... Bun, deci e cazul sa anulam, pentru ca la ora asta nu mai e nimic de facut...

Primul meu gand e la Sara - cealalta profa de engleza din orasul vecin, careia ii promisesem ca o luam cu noi si care statea la fel, cu bagajul la usa...apoi ma gandesc la bu Wawan pentru care ar fi a 2a excursie anulata...

Pak Wawan, adica domnul gazda, se uita le fetele noastre lungi, pune mana pe telefon si iese din casa fara sa spuna nimic.

Avea sa se intoarca doua ore mai tarziu, pe la miezul noptii, cu o masina de 7 locuri, adusa din orasul vecin... Aceeasi masina pe care a imprumutat-o in prima saptamana cand am venit eu in casa lor, pentru ca ii era teama ca-s prea inalta si o sa dau cu capul de tavanul masinii lui micute. Am aflat din intamplare despre tarasenia asta, la scoala, de la niste prieteni ai prietenilor cu masina...:)  

Asta a fost a doua lectie pentru mine despre prietenie, ce si la ce ora poti cere prietenilor. Imi place sa cred ca as putea fi prietenul care imprumuta masina...si daca nu pana acum, poate de acum inainte.

Cert este ca pak Wawan ne-a salvat excursia si am ajuns la marginea calderei odata cu rasaritul. Pentru a strabate cei cativa km de mare de nisip, pana la baza conului vulcanic, ne suim cate 3 calare pe cate o motocicleta: un "sofir" si cate doi pasageri. Noroc ca suntem micute si slabute, altfel pretul devenea cam piperat pentru buzunarele noastre de "bahasa ingris guru".

A fost o calatorie in care am respirat maxim de trei ori pe minut. Rotile alunecau la fiecare metru, nisipul vulcanic negricios ni se lipea de maini si de fata, insa nu ne induram sa inchidem ochii...trebuia sa vedem ce o sa urmeze, cum o sa se sfarseasca povestea asta... 

Odata ajunsi langa templul hindus e vremea sa ne folosim propriile picioare, despre care ne-am adus aminte cat de dragi si folositoare ne sunt.

Dupa un drum de vreo 30 de minute, ajungem la scarile ce duc spre buza craterului. Ne cocotam vitejeste pana la capat si apoi inconjuram o bucata din crater, cat sa vedem mai bine imprejurimile.

vulcanul fumega, dar nu e foc si para lunile acestea. mirosul de sulf e doar putin perceptibil...

ne gasim cu un fluture ratacit si el pe aici, la peste 2300.

Coboram cu mintea golita de ganduri si cu papucii plini de nisip. Ne mai oprim un pic la templul hindus pe care il vedeam de sus si apoi, cu tristete, luam drumul inapoi.

Caldera aceasta are 5 vulcani, dintre care doar cel acoperit de vegetatie (Muntele Batok), pe care se sprijina templul, e adormit de-a binelea. Restul mai fumega putin, din cand in cand...spre bucuria localnicilor care fac bani fie din turism, fie din materiale de constructie. Vulcanul e sursa existentei lor si putini sunt cei care se indura sa se mute in alta parte. Dimpotriva, pe drum vedem case in constructie si aflam ca oamenii se bazeaza pe concluzii stravechi despre cand sa pleci si cand sa stai. La eruptia trecuta a fost foarte greu pentru guvern sa ii convinga pe oameni sa evacueze zona...toti asteptau sa vada cand si daca vor pleca animalele de pe versantii impaduriti...

Mai aruncam o privire spre muntele Batok si spre Bromo, acum plin de turisti. Suntem multi si grabiti, asa ca lasam pe alta data bucuria de a ne cocota pe conul acoperit de vegetatie, de a traversa marea de nisip si de a cauta, in partea cealalta a calderei, pestera sacra despre care am citit pe net...