3 zile in Bali

In ciuda cifrei magice, Bali nu mi s-a lipit de suflet...
Cand intreb la scoala care e destinatia ideala de calatorie, daca nu mi se raspunde Mecca, atunci cu siguranta mi se raspunde Bali...

Plaja e mare, marea e buna de surf, de  baie, de plimbare...de orice vrei, dar trebuie sa iti alegi cu grija locul. La fiecare 100 de m ai cat un templu sa faci cate poze vrei...Aproape paradis, cu accent pe aproape.

Gardianul obisnuit al treptelor din templele hinduse

Apus in Kuta Beach, Bali - iubita in special de surferi si australieni petrecareti. Mai nou invadata de rusi fugiti de acasa.

Pandawa Beach - o plaja pentru turistii indonezieni, la capatul unui promotoriu stancos, cu multe locuri de rugaciune hinduse. La intrare un semn, doar in engleza, precizeaza: acesta este un loc sacru, va rugam sa nu faceti sex aici. 

Langa Tanah Lot - un templu hindus in sud estul insulei Bali. 

Tanah Lot. Un pic inainte de apus, refluxul atrage o multime pestrita: hindusi cu ofrande de flori, musulmani la plimbare, albi in voiaj de nunta sau pur si simplu iesiti la o bere, dupa o zi de surf. Pe o distanta de 100m am auzit cel putin 7 graiuri - de la rusa, la italiana, de la spaniola la araba. 

 Mai mult decat in alte parti insa am vazut mormanele de gunoaie, cam ca pe Valea Prahovei...Si tot mai mult decat in alte parti m-am ciufulit la preturile de pornire si nu am mai cumparat nimic..."Arta negocierilor" aici este ca vanzatorul cere un pret enorm, dupa care tu oferi jumate sau mai putin si pana la urma te intelegi si fiecare pleaca fericit acasa...
Stilul aceasta insa pe mine ma face sa nu imi mai placa nimic si indiferent cat de jos au lasat pretul dupa prima strigare, am spus acelasi lucru: tidak mau, terima kasih... adica nu-mi trebe' merci. E tot ce pot sa fac pentru descurajarea practicii...sau macar daca nu pot sa ii schimb, sa ii enervez putin.

Unul dintre putine lucruri pe care le-am ravnit cu adevarat...si l-am luat in poza...

O categorie insa a facut exceptie... cu soferii de taxi si de autobuze de aici m-am tocmit pana am primit ce pret am vrut. Dupa care am socotit in bani europeni si la final am mai pus un 5-10 000 de rupii. Adica vreo 2-4 lei in banii nostri, o portie de orez si o cafea iin banii lor...si cam de 2 ori pretul pe care il plateste un localnic pentru biletul de minibus.

In 3 zile am vizitat tot ce am apucat: temple, paduri cu maimute, plaje, pana si monumentul gigantic al lui Visnu, inca in constructie si in discutie - suspect fiind ca ar putea strica, prin marime, echilibru energetic si religios al insulei...

Padurea cu maimute, langa Ubud.

Statuia lui Visnu (23m - deocamdata), in sudul insulei Bali, GWK Park.
Interesant cum poti sa faci un loc turistic cu ajutorul unei idei si a catorva zeci de tone de beton. 

Cea mai frumoasa experienta aici a fost mostra de dans balinez si intalnirea cu un Barong - un  fel de caine-dragon- stapanul spiritelor bune, dar si o creatura cam nazdravana, mai ales daca nu primeste mancarea preferata - ofradele zilnice de flori si dulciuri.

Muzicienii balinezi vegheati de un Barong foarte prietenos. 

O dansatoare - pasare. Fiecare unduire a mainii are o semnificatie, fiecare miscare din sprancene este studiata si repetata mai mult decat un poem intreg. 

La capatul celor 3 zile si 4 nopti in Bali pornim fara regrete spre Gili Trawangan, o insula mica, la vest de Bali. Odata urcata pe vaporas, nu stiu de ce, dar nu ma gandesc sa fac o poza inapoi, spre cea mai faimoasa insula indoneziana...atat  de renumita, incat multi turisti care vin aici nici nu stiu ca Bali nu e o tara, ci doar o insula foarte laudata, dintr-o tara mult mai mare si mai frumoasa.

Acum 100 de ani Bali era considerat de navigatori paradisul pe pamant, locul unde ai vrea sa te retragi sa traiesti si sa mori linistit. La imaginea asta contribuiau clima calda, dar nu peste 35, pestele din belsug, condimentele ieftine, odihna multa si costumele traditionale ale doamnelor - fuste lungi, colorate, coliere mari si cam nimic altceva intre cele doua obiecte de vestimentatie...