Polonia de la Nord la Sud

Sunt drumuri care vin la tine fara ca tu sa le fi pus pe o lista anume.

Statistici generale si stereotipuri "mai harnici, mai hotarati, mai vestici" si cam atat despre Polonia. Nicio dorinta de cunoastere mai profunda. Doar 3 zile in care am traversat tara, am schimbat 3 trenuri si am dormit in 3 orase au fost suficiente pentru a-mi spune...ma voi intoarce...

Ce as vrea sa pastrez in minte:
1. micul dejun in Gdansk - in special o crema de jumari cu vag miros de copilarie in nordul Moldovei. Nu degeaba ne-am invecinat acum vreo 400 de ani cu Tara Leseasca...

2. drumul spre Marea Baltica - vreo 2 km si mai bine printr-un parc-padure care se termina brusc si lasa loc unei plaje semi-pustii

3. corabia din Gdansk - m-am uitat atent si dupa Peter Pan, dar n-a fost de gasit...nici de data asta.

Gdansk

4. vanzatorii de chihlimbaruri si aerul trist al polonezilor din nord.

Cracovia, pe o taraba din piata de chihlimbaruri

Chihlibaruri in Gdansk

Dragonul din Cracovia.

5. un cuvant imblanzit cu greu gin-qu-ee (sau cam pe acolo) = multumesc. Abia in a 3a zi am reusit sa il pronunt fara sa clipesc. In schimb m-am impacat imediat cu "peron", "ulica" si "ananas"


6. concertul din Biserica Sf. Petru si Pavel. Pentru prima data am simtit diferenta intre un sunet inregistrat si un sunet facut sa treaca prin timp, prin zidurile bisericii si prin zidurile sufletului tau...

7. as fi pariat ca in toate limbile cafea se spune cam la fel...si as fi pierdut. la polonezi se spune kawa...

8. plimbarea prin Cracovia - mai e un mileniu pana sa fie secolul XX

Cracovia. Piata centrala.

Cracovia. Cartierul evreiesc.

Cracovia, pe malul Vistulei. Castelul

9. cei doi tineri din Rybnik care nu stiau nici engleza, nici vreo alta limba decat a lor, dar care au mers cu mine pe jos, mai bine de 5 minute, ca sa imi arate strada pe care trebuia sa ajung...

trenul regional, adica un personal ca pe la noi...

10. drumul prin paduri de campie nesfarsita, cu trenul personal, in murmurul corului de copii. S-au urcat cu o chitara de la o statie micuta si au tinut-o tot intr-un cantec mai bine de o ora. Nici doua cuvinte cunoscute si totusi, de cateva ori, am simti fiorul emotiilor nefiltrate care vin din locul acela - unde cuvintele nu s-au nascut inca pentru a tulbura comunicarea dintre oameni...