Zilele trecute, in Carrefour, o batrana se asezase langa struguri. Avea un palton gri si un baston la fel de brazdat ca ea. Fara sa se uite in stanga sau in dreapta, lua cate o boaba. O gusta ca si cum ar fi fost prima boaba de strugure din viata ei. Incet, pe indelete, cu seninatate. Se bucura tacut, asa cum o pot face numai oamenii care stiu cat de repede trec toate si cat de putin valoreaza normele... Noi toti trageam cu coada ochiului si ne prefaceam ca nu o vedem. Ea lua o boaba, inca una si inca una. Apoi a plecat schiopatand incet, pe langa noi, cei care nu eram de fapt acolo...
***
Ieri, pe strada, o batrana vindea buchetele de liliac si flori de camp. Nu spunea nimic. Tinea intr-o mana florile si in cealalta o hartie pe care scria "1 leu buchetul". Se uita prin oameni. Statea acolo, doar cu florile ei si nu astepta pe nimeni.
***
Oare am putea sa existam cu adevarat unii pentru ceilalti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu