stau uneori si ma intreb, asa...degeaba...de ce de atatea mii de ani incoace sistemul social ramane la fel si lumea se imparte in bogati si saraci, de ce rautatile raman cam aceleasi si de ce putem produce mai mult, mai bine, dar nu suntem nici mai fericiti si nici mai frumosi. de ce un miliard de oameni se culca flamanzi.
zilele trecute am stat mai mult cu niste copii. si cu oamenii mari de pe langa ei. si iata ce se intampla: in fata copiilor pe care ii iubesc, oamenii sunt sinceri cu simtirile lor. si pentru ca vor sa fie, la randul lor, iubiti - le spun acestora direct ce cred despre lume, despre ce este drept si ce nu este. nu isi dau seama ca o fac...dar cand explica unui copil, oamenii simplifica mult, lasa la o parte fardurile si, daca esti atent, afli exact cum cred oamenii mari ca trebuie abordate problemele. copiii cred. viata merge mai departe, doar cu usoare modificari de decor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu