Sunt la a 4a ascultare. Dintre toate instrumentele moderne care imi asalteaza viata, despre youtube numai de bine.
Melodia asta a ajuns la mine acum vreo cativa ani, in cel mai potrivit moment. Azi i-a venit vremea sa se intoarca.
In afara de traitul in California simt foarte aproape fiecare vers.
Imi dau seama ca in toate intorsaturile si sucelile din viata mea a existat o singura constanta, un singur lucru care ma impinge inainte si care nu ma lasa sa ma duc prea jos. Gandul ca pot alege eu, ca sabia e la mine. As putea sa las lucrurile sa se intample, sa merg si eu pe langa ele. Mai ales ca sunt in jumatatea fericita de lume, care scormoneste dupa mancare in supermarket si dardaie de frig doar pana ajunge la masina.
Iar in bucata asta de lume, primim cu generozitate retete de fericire: de la work-life balance, pana la cati copii sa ai, la cati ani, ce sa mananci si cum sa te uiti in alta parte cand e mai usor asa.
10 pasi simpli spre orice. Si daca nu ne iese, oricum suntem mult mai fericiti si destepti decat miliardarii care divorteaza sau decat cei care pun cate un "ba" la tot a doua vorba. Incet si sigur ii lasam pe ceilalti sa scrie rolul principal pentru viata noastra.
3h de televizor pe zi si nici nu iti aduci aminte daca mai aveai si tu ceva de pus pe lista ta de cerut de la viata. E asa de usor sa crezi ca fericirea si suferinta sunt niste forte exterioare care te impresoara fara ca tu sa poti sa intinzi sau sa iti retragi mana. Ca lucrurile ni se intampla sau nu.
Iubesc melodia asta pentru ca imi spune ca drumul e lung, ca acum traiesc doar o secventa, ca e in regula sa nu stiu ce vreau si ca pot alege fara sa iau pe umeri toata povara lumii. La urma urmei it's half chance.
Mi-am adus aminte ca prefer sa imi aleg singura felul de a ma bucura si de a suferi.
E calea mea, sunt regulile mele.
subestimezi importanta rutinei :)
RăspundețiȘtergereavem nevoie de o rutina ca sa putem functiona, daca traiesti in salturi si lasi prea mult loc neprevazutului e doar o chestie de timp pana iti tulburi echilibrul.
pe scala stressului figureaza o gramada de emotii pozitive nu doar cele negative, ceea ce ne sugereaza ca orice schimbare majora e destabilizanta.
e ok sa fi constient ca "sabia e la tine", dar nu e foarte indicat sa o folosesti la modul excesiv :D
sunt cuminte, pe cuvant...sabia sta numai cu teaca pusa. si uneori n-am decat teaca oricum :)
RăspundețiȘtergerecat despre rutina...de la o vreme am impresia ca si cele mai mari intamplari sunt tot o chestiune de rutina.