Am decis ca trebuie sa ma mai las domesticita un pic, de dragul prietenilor vechi. Zis si facut. Am inceput vineri seara cu o intalnire in 4 fosti si actuali (PC)Muchetari; am depanat amintiri, ne-am expus ranile si bucuriile (mai vechi si mai noi) si am ridicat unul sau mai multe pahare de vin/bere pentru vremurile bune care au 
fost si care neindoielnic au sa vina iara...
fost si care neindoielnic au sa vina iara...Nu m-am mai bagat asa voioasa in pat dupa ora 1 de cand am citit ultimul Harry Potter.
Sambata devreme mi-am clatit haina de fum cu ceva ore de plimbare in Brasov...Miliarde de fulgi aposi si mari cat penele de porumbel au inlocuit ploaia de deunazi. Cum sa nu stai cu ochii inchisi si fata spre cer?
Dar s-a terminat repede si mi-am adus aminte ca am totusi si responsabilitati de om mare...Asa ca, pentru a pune umarul la scoaterea Romaniei din criza, am luat la rand toate magazinele. Bine ca nu am overdraft...
Inevitabil plimbarea s-a sfarsit tot la Bistro del Arte, unde m-am inmuiat in fata unei su
pe-creme facuta ca la mama ei acasa. Apoi m-am topit de tot langa cea mai buna tarta frantuzeasca decadenta pe care am intalnit-o in acest secol. In fata ei am iertat pe toata lumea pentru ursuletii chinezesti care au crescut cu nu stiu cate procente poluarea pe planeta, pentru siropurile roz cu inimioare si pentru amorasii contrafacuti. Sarbatoriti voi ce vreti, atata vreme cat la Bistro am in meniul cu/fara inimioare tarta asta cu ciocolata amaruie.
pe-creme facuta ca la mama ei acasa. Apoi m-am topit de tot langa cea mai buna tarta frantuzeasca decadenta pe care am intalnit-o in acest secol. In fata ei am iertat pe toata lumea pentru ursuletii chinezesti care au crescut cu nu stiu cate procente poluarea pe planeta, pentru siropurile roz cu inimioare si pentru amorasii contrafacuti. Sarbatoriti voi ce vreti, atata vreme cat la Bistro am in meniul cu/fara inimioare tarta asta cu ciocolata amaruie.Si a venit si seara in care, pentru prima oara in viata asta, m-am gatit sa merg la club...Ma rog, pentru prima data de voie...pana acum am mers doar la petrecerile obligatorii ale corporatiei...
Fum: conform asteptarilor, mult.
Muzica: peste asteptari, buna, de pe vremea mea, cand nu existau cluburi, cand existau doar discoteci fara fotolii si masute, cand nu aveam MTV, ci doar Radio Brasov si casete pe care le schimbam odata cu oracolele.
Fetele mele: ca pe vremuri, ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat in cei 6 ani de cand am terminat facultatea.
Cred ca pot vorbi cursiv aproximativ 10 minute despre ce am 
invatat in facultate, dar cred ca as putea sa scriu o carte rezonabil de groasa despre fetele mele. Si daca peste 20 de ani o sa fac cine stie ce si nu imi va fi ramas in minte nicio farama de sociologie generala, de resurse umane sau metode si tehnici, tot o sa imi aduc aminte de experimentele din anul I de la Ungurean, de lacrimele stiu-eu cui dupa primul colocviu de stiinte politice si de intalnirile noastre saptamanale la un ceai pentru planificarea temelor date de Onut.
invatat in facultate, dar cred ca as putea sa scriu o carte rezonabil de groasa despre fetele mele. Si daca peste 20 de ani o sa fac cine stie ce si nu imi va fi ramas in minte nicio farama de sociologie generala, de resurse umane sau metode si tehnici, tot o sa imi aduc aminte de experimentele din anul I de la Ungurean, de lacrimele stiu-eu cui dupa primul colocviu de stiinte politice si de intalnirile noastre saptamanale la un ceai pentru planificarea temelor date de Onut. Si ma uitam la noi acum - ce fire colorate s-au desfacut si s-au tesut in povestile noastre. Am crescut, e drept, dar inca ne sclipesc ochii si inca putem sa cantam din toata inima ca si cum numai noi si Queen am fi pe pamant.
Ce m-a amuzat intotdeauna la noi este "reprezentativitatea" statistica pe care am avut-o pe segmentul nostru de varsta. Intre noi 5 am avut visatoare si realiste, guralive si tacute, casatorite si mai putin casatorite, jucause si ambitioase, emigrante si traditionaliste. Iar acum iata ca o sa ni se nasca primul copil - exact la varsta medie potrivita. Trebuie sa ma mobilizez si am o groaza de lucruri de invatat. Sunt deja pe short-list si am o noua mare ambitie: sa primesc responsabilitati extinse de BS vice-president... Noroc ca stiu multi oameni cu bebelusi pe care o sa ii mut din agenda pe tastele de apelare rapida...cei care va stiti, pregatiti-va!
Pe aproape de ora doua terminam cu o mare imbratisare de grup si, fara texte de Hollywood, ne raspandim in noapte. Apropierea sufleteasca nu e nici in cuvinte, nici in orele petrecute impreuna, nici in anii petrecuti separat.
Cand orice altceva te poate face sa intelegi gresit, cauta sa vezi daca strangerea de mana sau imbratisarea tin dincolo de durata standard si daca iti ating coardele sufletului pana ti se incalzesc ochii. Eu asa imi numar prietenii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu