Fiul

O zi lunga pana acasa.
E timpul sa las in urma Praga, orasul cetos care m-a fermecat definitiv acum cativa ani.
In holul hotelului un domn inalt, trecut de bine de prima tinerete intra  grabit si intreaba de mine. Pe drum ma intreba de unde sunt. Cand ii spun, se entuziasmeaza:
-Aaa, Romania, am fost de peste 50 de ori in Romania. Prima data cand aveam 3 ani, cu bunica mea, la mare,  apoi cu echipa de baschet, in cantonament.

Ma gandesc la mostenirea aceasta de notorietate turistica ramasa nefolosita dupa caderea comunismului...la fel ca atatea altele.
Vorbim de  politica, de coruptie, de amnistiile date pentru cei care eu furat milioane. La ei. Eu nu zic nimic de ai nostri.

Ieri facand o vizita in supermarket am constatat  ca un cos "tanar"de cumparaturi ceh are cam aceleasi marci ca unul romanesc - milka, mars, coca cola, pantene ... de ce n-ar fi aceleasi si problemele noastre. Poate dupa ce vom fi omogenizat tot, de la pasta de dinti la obiceiuri alimentare, de la suveniruri facute in China, la politicieni si boli de nutritie, poate atunci se va naste si solutia comuna pentru tipul acesta de societate...

Domnul Peter ma trezeste din visare:
- Dar nu, eu nu-s interesat de politica. Am muzica mea. Traiesc acolo, in muzica.

Asculta Celine Dion. O alegere intresanta pentru un barbat de aproape 2 m, cu aliura de bodyguard...ma uit mai bine in oglinda retrovizoare, sa ii vad ochii. Albastru trist si senin. Foarte senin.

Imi spune de una de alta. Incet povestea lui se leaga. Are o mama de 90 de ani. De 15 ani o hraneste cu lingurita, ca pe un copil. O paralizie i-a afectat muschii, dar nu si luciditatea. Imi aduc aminte de strabunica mea care, din cauza unei injectii facute gresit, si-a petrecut  asa 40 din cei 90 de ani.
Nu intreb nimic, il las pe el sa zica. Uneori ajuta sa vorbesti cu oameni pe care n-ai sa-i mai vezi niciodata. Oameni care n-au timp sa te judece, au doar timp sa asculte, intre doua drumuri. Imi inghit intrebarile clasice despre copii, despre casatorie. Stiu eu prea bine cum sunt astea uneori...

- E  mama mea si inseamnat atat de mult in viata mea...are 90 de ani, dar nu sunt pregatit sa ma despart de ea.

Tace. Tac si eu. Undeva, in patul ei de acasa si mama lui stie si tace. Si mai sta o vreme, pentru el.