duminică, 8 aprilie 2012

La Sapanta

La Sapanta oamenii se oglindesc in albastrul crucilor.

Fiecare satean se prezinta acolo, la timpul cuvenit, cu cate un set de cateva zeci de mii de zile. Mai multe, mai putine, cate i-a dat Dumnezeu. Poetul satului le comprima pe toate in cateva randuri si asa aflam noi despre ce a fost vorba in viata oamenilor care nu mai sunt.

Cineva a avut grija de casa, de ograda si de copii. Altcineva a avut grija de ogor sau de pahar. Cineva a fost un profesor bun, altcineva un parinte cicalitor. Dincolo de grijile fiecarei zile, de micile bucurii si neajunsuri, nu raman decat vreo suta de litere albe.

De fiecare data cand am de facut cate o alegere grea ma gandesc la Sapanta. Daca as avea o cruce albastra ce va scrie pe ea? Care este lucrul pe care as vrea sa il las? In mod sigur nu va fi ceva despre ordinea in casa. Va scrie oare ca am avut grija sa-mi platesc ratele la timp? Sper ca nu asta va fi cea mai mare realizare a mea... Dar care va fi?

Am impresia ca nu mi-am pregatit inca bine randurile si zilele trec tot mai repede.