Ultima linie - locul unde si cei mai buni dintre noi cad...
Te pregatesti, te entuziasmezi, tragi din greu si...si dupa multa munca vine testul suprem. Adica nu vine nimic. Ti se spune NU.
Iar ceea ce faci acum arata cum esti pana in cele mai fine fibre.
Daca vrei cu adevarat sa te legi de cineva - profesional sau personal - nu lasa garda jos de tot pana nu testezi asta. Spune-i NU la ceva important. Nu ma gandesc la un NU nejustificat si absurd, unul de dragul contrazicerii. Un NU raspicat, un NU care te doare si pe tine, un NU adevarat.
Ca sa il faci trebuie sa ai curaj sa infrunti riscul. Acest test nu poate fi sters sau re-luat. Este eliminatoriu. Definitiv. Vei deschide usa ta catre celalalt sau o vei zidi. Poate ca veti pastra o urma de politete, dar va veti citi in ochi cum stau lucrurile cu adevarat. Daca ai noroc - asa cum am avut eu azi - vei vedea toata amareala celuilalt. Iar amareala nu lasa loc mastilor. In schimb este un foarte bun balsam.
Celalalt se racoreste si, daca te invinovateste pe tine, atunci esti salvat - nu mai trebuie sa te torturezi tu. Fiecare rupe puntea si merge acasa convins ca vinovatul este dincolo. Ati observat cum pentru NU trebuie sa fie totdeauna un vinovat, desi sunt doua litere care ar putea fi impartite echitabil?
vineri, 16 iulie 2010
duminică, 4 iulie 2010
Acceptare dulce...
In cele din urma mi-am verificat agenda neagra cu planuri si dorinte.
Si am deschis si blogul pe care vroiam sa il deschid, dar nu prea avea cine sa ma impinga - ba ca nu voi avea timp, ba ca eu si limba engleza ne-am cunoscut la desene animate...
http://smokedragon.wordpress.com/
Imi pare rau de blogger, dar wordpress-ul s-a potrivit mult mai bine cu ce-mi trebuia mie.
Am primit cadou si o cutiuta cu amintiri - sute de poze decupate din ultimii 3-4 ani. Si m-am apucat sa scriu, sa formatez, sa selectez.
Sunt cu adevarat fericita cand am de lucru. Cand pot sa imi bat capul cu ceva.Sunt plusuri si minusuri in tot "pachetul", dar asa suntem facuti. As fi vrut insa ca lectia asta de acceptare a sinelui sa vina de mai multa vreme...poate in locului unei ora de trigonometrie...
Si am deschis si blogul pe care vroiam sa il deschid, dar nu prea avea cine sa ma impinga - ba ca nu voi avea timp, ba ca eu si limba engleza ne-am cunoscut la desene animate...
http://smokedragon.wordpress.com/
Imi pare rau de blogger, dar wordpress-ul s-a potrivit mult mai bine cu ce-mi trebuia mie.
Am primit cadou si o cutiuta cu amintiri - sute de poze decupate din ultimii 3-4 ani. Si m-am apucat sa scriu, sa formatez, sa selectez.
Sunt cu adevarat fericita cand am de lucru. Cand pot sa imi bat capul cu ceva.Sunt plusuri si minusuri in tot "pachetul", dar asa suntem facuti. As fi vrut insa ca lectia asta de acceptare a sinelui sa vina de mai multa vreme...poate in locului unei ora de trigonometrie...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)