Barcelona...

Cel mai bun remediu pentru ploaia de afara este amintirea unei mini-vacante insorite:

Iata ce vad cand inchid ochii si ma gandesc la Barcelona:

1. parcul Guell

2. papagalul care manca flori roz

3. fatade, porti si burlane..

...in special inorogul...ca promisiunea unui vis ce va sa vina :)

"soneria" mea preferata ...

4. artistii strazii - spectacole intregi pentru cativa centi sau doar pentru un zambet

si publicul...

5. portocalii - desigur

6. omleta de dimineata - de inspiratie Gaudi.

7. strazile inguste

8. bisericile

9. portul

10. florile

11. lucrurile pe care le-am lasat pe data viitoare...


12. cei care au venit cu mine sau ar fi vrut sa vina...

Ingrijorare cu liniile

Sunt foarte sigura - am o linie noua in palma stanga.
S-a furisat cumva acum cateva saptamani - asa cum se baga unii oameni la coada si apoi pretind ca au fost acolo dintotdeauna.

Linia asta noua o taie cu hotarare pe cea a inimii, apoi pe cea a mintii si incearca sa se apropie de cea a sortii. Ce nazbatie o mai fi si asta? O totala lipsa de politete. Cum poti sa iti asumi responsabilitatea fata de propriul destin daca se ivesc asa - tot felul de linii neanuntate?
Treaba voastra - eu m-am hotarat sa nu particip la noi schimbari fara o informare prealabila.
Si, daca va obrazniciti, voi cumpara crema antirid pentru palme.

10 motive

Pentru Vera si pentru noi toate care ne bucuram de ea

10 motive pt care cei mai buni prieteni ai mei sunt...fete




M-au iritat intotdeauna discutiile despre imposibilitatea prieteniilor adevarate cu sexul opus. Prietenia n-are legatura cu sexul persoanelor. Este ceva dincolo de asta - imi spuneam eu... Dar iata ca ma trezesc zilele astea cu o revelatie: oamenii cu adevarat apropiati de sufletul meu, oamenii care au intrat si au ramas acolo fara sa sparga miile de portelanuri sensibile din care e construita fiinta mea - ei bine toti oamenii acestia sunt fete. Prietenii mei baieti - fie erau in trecere, fie i-am mutat eu intr-un loc mai sigur pentru a micsora pierderile.

Si iata-ma ramasa doar cu prietene care pot sa haladuiasca libere prin sufletul meu. Cateva, nu multe. Am aflat in acest weekend ca e normal - este o caracteristica a zodiei mele - prieteni numarati. In mod sigur o astfel de constatare sexista - tocmai la mine - m-ar fi intristat altadata. Imbatranesc. Dar fetele mele mi-s tare, tare dragi. Cu ele nu trebuie sa dovedesc nimic... Si atunci am facut o lista pentru ele, ca sa intelegem impreuna de ce lucrurile stau asa:

1. Pentru ele sunt tot eu: maritata/nemaritata, lucrand la o companie din top 10/nu, vesela sau revoltata, gata sa schimb lumea sau pierduta in contemplatii ineficiente...
2. Chiar daca nu le sun cu saptamanile (sau lunile), cand ne intalnim este ca si cum ne-am fi vazut ieri.
3. Nu folosesc impotriva mea nimic din ceea ce le spun. Nici la mare suparare.
4. Cand se distreaza pe seama mea, o fac impreuna cu mine.
5. Ma asculta o ora intreaga fara sa astepte momentul potrivit ca sa imi spuna ca sunt fantastica si ca ar vrea sa se culce cu mine...
6. Ma fac intotdeauna sa rad. Din toata inima.
7. Se gandesc cu drag la mine daca le sun de « la multi ani » in alta zi...
8. Daca vin la petrecerea de fete cu laptopul de serviciu, nu sunt cea mai nesuferita si necooperanta creatura.
9. Stiu cand sa imi spuna ceva care sa-mi creasca inima.
10. Stiu cand trebuie sa ma tina de mana fara sa ma intrebe nimic.


Iar lista este deschisa pentru completare....si poate intr-o zi si pentru ceva adnotari si adaugiri...